Appelfeld, Aharon

Aharon Appelfeld s‑a nascut la Cernauti, in 1932. Mama lui a fost ucisa in timpul manifestarilor antisemite care au precedat izbucnirea celui de‑al Doilea Razboi Mondial, iar el insusi a fost deportat intr‑un lagar de munca din Transnistria, din care a reusit sa evadeze la virsta de opt ani. Urmatorii trei ani a supravietuit traind in paduri, pina cind, in 1944, s‑a alaturat Armatei Rosii. La scurt timp a reusit sa fuga in Italia, iar in 1946 a ajuns in Palestina. A studiat la Universitatea Ebraica din Ierusalim si a predat literatura ebraica la Uni­versitatea Ben‑Gurion din Bar Seva. La sfirsitul anilor ’50 a inceput sa publice in ebraica, devenind unul dintre cei mai cunoscuti si apreciati prozatori israelieni. Desi a refuzat in repetate rinduri sa fie definit ca un scriitor al Shoah‑ului, timp de patruzeci de ani a explorat in operele sale de fictiune tema Holocaustului, precum si ceea ce criticii au numit „mos­tenirea iudaismului est‑european”. Este membru al Academiei Americane de Arte si Stiinte. Cartile sale au fost traduse in peste 30 de limbi. In 1983 i s‑a decernat premiul Israel pentru literatura, in 1989, Premiul National pentru Literatura Israeliana si in 2005, premiul Nelly‑Sachs pentru intreaga opera literara. Dintre romanele sale, au fost traduse pina acum in limba romana Badenheim 1939 (Univers, 1988; Polirom, 2007), Pentru toate pacatele (Hasefer, 2000) si Caterina (Univers, 2002).