Buzura, Augustin

Augustin Buzura (n. 22 septembrie 1938, Berinta, judetul Maramures) a facut studii de medicina generala la Cluj, specializindu-se in psihiatrie. In 1963 debuteaza la Bucuresti cu volumul de povestiri Capul Bunei Sperante. In 1964 renunta la profesia de medic, devenind secretar de redactie la revista Tribuna. In 1967 publica al doilea volum de povestiri, De ce zboara vulturul, dupa care incepe constructia unei vaste opere romanesti. Romanele sale Absentii (1970), Fetele tacerii (1974), Orgolii (1977), Vocile noptii (1980), Refugii (1984) si Drumul cenusii (1992) au infruntat cenzura comunista, aducindu-i autorului celebritatea, simpatia si solidaritatea din partea cititorilor. Recviem pentru nebuni si bestii (1999) este romanul societatii romanesti de tranzitie, pe care Augustin Buzura o observa cu aceeasi nepartinitoare vigilenta. Toate romanele sale au cunoscut nenumarate editii in tara si in strainatate, autorul fiind rasplatit cu numeroase premii. A exersat si alte genuri literare, cum ar fi eseul (Bloc notes, 1981) si memoriile (Tentatia risipirii, 2003). In 2003 publica Teroarea iluziei. Convorbiri cu Crisula Stefanescu. Numele sau este legat si de publicistica romaneasca. In afara de revista Tribuna, a fost prezent in aproape toate revistele noastre literare, fiind fondatorul mai multor publicatii aparute sub egida Fundatiei Culturale Romane, al carei presedinte a fost pina in 2003. A fost presedintele Institutului Cultural Roman pina in ianuarie 2005. In acelasi an relanseaza revista Cultura, pe care o conduce in calitate de redactor-sef si editorialist. Augustin Buzura este Doctor Honoris Causa al Universitatii „Lucian Blaga” din Sibiu, membru corespondent al Sudosteuropa Gesellschaft si membru al Academiei Romane, al Academiei Braziliene de Litere si al Academiei Latinitatii. Pentru anul editorial 2003 i s-a acordat Premiul Opera Omnia, oferit de Uniunea Scriitorilor din Romania.