Buzzati, Dino

Dino Buzzati (1906-1972), unul dintre maestrii prozei fantastice moderne. A scris romane, povestiri, poezie, piese de teatru, librete de opera, a cochetat cu pictura si scenografia. Romantismul de factura germana atribuit primelor sale carti, Barnabo, omul muntilor (1933) si Secretul Padurii Batrine (1935), este inlocuit, in Desertul tatarilor (1940), cu un existentialism de perceptie abisala, „nevrotica”, a lumii inconjuratoare, unde descifrarea realitatii se realizeaza in codul semanticii kafkiene. De sorginte kafkiana sint si multe dintre textele reunite in Saizeci de povestiri (1958), volum care i-a adus Premiul Strega. Alte romane de Dino Buzzati: Marele portret (1960) si O dragoste (1963), iar proza scurta a deceniului sapte este reunita, in 1966, in volumul Monstrul Colombre si alte cincizeci de povestiri. La Editura Polirom au fost traduse: Desertul tatarilor (2002), O dragoste (2002), Marele portret (2003), Barnabo, omul muntilor • Secretul Padurii Batrine (2003), Cele mai frumoase povestiri (2005) si Monstrul Colombre si alte cincizeci de povestiri (2006).