Dazai, Osamu

Osamu Dazai (1909-1948), pe adevaratul sau nume Tsushima Shuji, s-a nascut in nordul Japoniei, intr-o familie instarita de mosieri. Boala mamei si absenta tatalui, ale carui indatoriri politice il sileau sa lipseasca de acasa vreme indelungata, si-au pus amprenta asupra dezvoltarii sale psihologice si afective, reflectata ulterior in povestiri si romane sub forma angoasei existentiale si a izolarii. A studiat literatura franceza la Universitatea Imperiala din Tokyo, fara a reusi sa-si obtina diploma de absolvire, si s-a impus inca din anii de studentie drept un scriitor extrem de talentat. Stilul sau, influentat in parte de Ryonosuke Akutagawa, un scriitor fata de care Dazai nutrea un adevarat cult, se remarca prin concizie, subtilitate psihologica si o dimensiune pronuntat autobiografica. A debutat cu proza scurta la inceputul anilor ’30. Primul sau roman, Gyofukuki, o meditatie sumbra pe tema sinuciderii, a fost publicat in 1933, dar perioada de maxima popularitate a atins-o in primii ani de dupa razboi, odata cu aparitia romanelor Shayo (Amurg, 1947) si Ningen Shikkaku (Dezumanizat, 1948), in care trateaza criza identitatii culturale japoneze dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.