Emanuel Neuman (Manole din Jurnalul fericirii) a fost unul dintre cei mai buni prieteni ai lui N. Steinhardt, intilnirea cu el fiind considerata de memorialist cel mai semnificativ eveniment de pna la botez. Coleg cu N. Steinhardt la Facultatea de Drept, este pasionat de dreptul constitutional. Obtine titlul de doctor in Drept cu teza Limitele puterii statului (1937). In 1934-1935 colaboreaza la Revista burgheza, unde detine rubrica „Economic, social si monden“ si unde publica un fragment de roman, cu titlul Freud si Conul Costake. Este mentor al tinarului Steinhardt, initiindu-l in probleme culturale, ideologice sau de filosofie identitara. Cei doi incearca sa se integreze in Sinagoga, dar tentativa lor esueaza. Neuman se va indrepta spre agnosticism, Steinhardt spre crestinism. Dintre proiectele lor comune fac parte o Istorie a parlamentarismului romanesc si La religion anti-sémite (Du socialisme au national-socialisme), proiecte care nu vor fi insa duse pina la capat. Casatorit cu Gertrude Steinhardt, vara lui N. Steinhardt, Emanuel Neuman pleaca in anii ’60 la Bruxelles, unde lucreaza ca maitre de recherches la Institut International des Sciences Administratives si publica recenzii in revista institutului respectiv. Se stinge la Bruxelles in 1995.