Papini, Giovanni

Giovanni Papini, unul dintre cei mai prolifici si mai influenti intelectuali ai primei jumatati a secolului al XX-lea, s-a nascut in 1881, la Florenta. Copilaria si adolescenta sa sint marcate de o puternica inclinatie spre solitudine, compensata doar de pasiunea devoratoare pentru lectura. Dupa o scurta perioada in care lucreaza ca profesor si bibliotecar, se angajeaza intr-o frenetica activitate de scriitor si publicist, devenind cu timpul un erudit autodidact. Revenirea la catolicism si colaborarea cu regimul fascist stirnesc numeroase polemici, facind din Papini o personalitate extrem de controversata. Suferind si aproape orb, se stinge din viata in 1956, la Florenta. Debuteaza ca scriitor cu un ciclu de „povestiri metafizice” si continua sa publice masiv vreme de aproape o jumatate de secol, genurile sale predilecte fiind eseul si romanul. Dintre lucrarile sale au fost traduse pina acum in limba romana Amurgul filosofilor (1907), Gog (1934), Viata lui Iisus (1921), Martorii Patimilor (1938) si Chipuri de oameni (1941).