Tolstoi, Lev

Lev Nikolaevici Tolstoi (1828-1910) este autorul unei opere in care individualul si nationalul capata dimensiuni universale. Incepind cu trilogia autobiografica scrisa in perioada 1852-1857 si alcatuita din romanele Copilaria, Adolescenta si Tineretea, sondarea „fluiditatii” universului interior si a temeiurilor morale ale omului a devenit principala tema a operelor sale. In nuvela Cazacii, eroul, un tinar aristocrat, redescopera bucuria comunicarii cu natura, viata fireasca si integra a omului simplu. Capodopera Razboi si pace zugraveste viata intregii societati ruse in perioada razboaielor napoleoniene; evenimentele istorice si interesele perso nale, caile de autodefinire a personalitatii si spontaneitatea vietii populare sint prezentate drept componente echivalente ale existentei natural-istorice. La sfirsitul anilor 1870, scriitorul trece printr-o criza spirituala amplificata ulterior de ideea desavirsirii morale si a „sim plificarii” (care a dat nastere doctrinei si miscarii „tolstoismu lui”) si intreprinde in operele sale o critica din ce in ce mai accentuata a institutiilor birocratice, a statului, a bisericii (in 1901 a fost excomunicat din Biserica Ortodoxa Rusa), a civilizatiei si culturii, a intregului mod de viata specific „claselor cultivate”: romanul Invierea, nuvela Sonata Kreutzer, dramele Puterea intune ricului si Cadavrul viu. Din opera marelui scriitor, la Editura Polirom au mai fost publicate romanele Anna Karenina (2003, 2007) si Invierea (2010).