Dubravka Ugrešić s-a nascut in 1949, in Kutina, Croatia. A urmat studiile Universitatii din Zagreb, cu dubla spe­cializare in limba rusa si in literatura comparata; timp de douazeci de ani a lucrat la Institutul de Teoria Literaturii in cadrul aceleiasi universitati, urmindu-si, de asemenea, cariera de scriitoare. Literatura rusa de avangarda i-a stirnit interesul si, in cadrul unui program editorial international, a redescoperit scriitori rusi uitati, a publicat un volum de eseuri despre proza contemporana rusa si diverse traduceri. De-a lungul anilor ’80, a publicat povestiri si romane foarte apreciate de critica literara, printre care Strabatind fluxul constiintei (1988), distins cu prestigiosul premiu NIN. Din pricina pozitiei sale critice fata de excesele nationalismului, care au condus la izbucnirea razboiului din fosta Iugoslavie, in 1991, a devenit victima unei violente campanii de presa; a fost numita „tradatoare”, „inamic public” si chiar „vra­jitoare”. Hartuielile indelungate si ostracizarea din viata publica au determinat-o, in cele din urma, sa paraseasca Croatia in 1993. A continuat sa lucreze la publicatii europene si sa publice romane si volume de eseuri, printre cele mai cunoscute numarindu-se Muzeul capitularii neconditionate (1998), Cultura minciunilor (1998), Cititul interzis (2003), si a fost distinsa cu importante premii literare europene. Cartile ei au fost traduse in toata lumea, in peste douazeci de limbi.