Fiu de preot, nascut in anul 1908, absolvent al Colegiului Normal din Helsinki in 1926, Mika Waltari se bucura de un imens succes la apa­ritia primului sau roman de factura expresionista, Marea iluzie, in 1928. Tinarul scriitor se afla in atentia criticilor care fie il contesta, fie il lauda, comparindu-l cu Paul Morand, Hemingway sau Scott Fitzgerald. Dupa teologie, studiaza filozofia si estetica la Universitatea din Helsinki pina in 1929. Redactor la Revista Finlandei, reporter la radio, cronicar literar, Mika Waltari se impune rapid ca romancier si dramaturg. Autor extrem de prolific, scrie romane psihologice, istorice si politiste, nuvele si poves­tiri, literatura pentru copii, piese de teatru si scenarii de film. Romanul Femeia si strainul, publicat in 1937, este tradus in saisprezece limbi. Dar notorietatea internationala i-o aduce Egipteanul, din 1945, tradus in peste treizeci de tari, care-l propulseaza printre cei mai cititi autori. Seria de romane istorice care urmeaza, ample fresce ale civilizatiilor antice, precum si cele despre Bizant sau Europa Evului Mediu, fermecatoare, exacte in relatarea evenimentelor descrise, justifica pe deplin popularitatea lui Waltari. In 1957 devine membru al Academiei Finlandeze, iar in 1970 primeste titlul de Doctor Onorific al Universitatii din Turku. Moare in 1979, la Helsinki.