|
|
 |
„Roman de familie, jurnal, autobiografie indirecta, investigatie psihologic-literara, confesiune patetica, arheologie subiectiva, joaca de-a contabilitatea existentiala – toate acestea, si fiecare dintre ele cu si fara ghilimele, coexista in noua carte a lui Livius Ciocarlie. Unificate intr-un text de-o desavirsita eleganta stilistica, ele seduc cititorul prin doua metode neasteptate: prima, revelarea unui univers inchis, de-o somptuoasa spectaculozitate si bogatie, al memoriei, a doua, printr-un umor subtire, nascut mai degraba din aluzii, dintr-o tesatura subtila de supozitii si evocari, decit din fapte. Drept rezultat, o carte calda, o carte calma, care-si face un merit din a dedramatiza istoria, adica din redarea identitatii individuale in intreaga, ironica, precara, confuza ei consistenta.” (Mircea Mihaies) „Autentic pina la scandal si autoreflexiv pina la cruzime, Livius Ciocarlie a reusit, mai cu seama prin jurnalele sale, sa transforme spectacolul intimitatii intr-o aventura unica in literatura romana. (...) Descinzind in adincurile fiintei, in inima intunericului, jurnalele au fixat astfel in expresia lor sobra simptomele prin care se exprima eroziunea interioritatii la capatul unui ciclu istoric. Expert al finalurilor gratioase si implacabile, al stingerii lente si subtile, al oboselii si indiferentei, Livius Ciocarlie nu a ratat privilegiul rar de a exprima o epoca si umanitatea pe care ea o exalta. Fervoarea disciplinata cu care a coborit sonde rafinate in zonele tulburi ale fiintei sale, precum si capacitatea de a universaliza colectia de stari negative care au rezultat din accesul in straturile ultime ale existentei formeaza locutiunea unui mesaj fundamental adresat culturii dominante acum, unde tentatia mistificarii, prin superficialitate, stil ori simulacru, mai face inca victime ilustre.” (Doru Branea)
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Livius Ciocarlie
La foc marunt
|
|
|
|
Ultimele aparitii
