|
|
 |
| Alexandru BUDAC, august 2009, in Dilemateca |
 Alex Leo Serban ramine provocator de ferm in aprecierile sale, iar faptul ca se adreseaza unui public caruia nu trebuie sa i se predea alfabetul Cinema-ului nu-l face sa sacrifice eruditia, rafinamentul si accesibilitatea in favoarea ezoterismului. Dorinta criticului de a-si impartasi cit mai convingator impresiile asigura prospetimea textelor. |
|
| Florin BARBU, august 2009, in Dilemateca |
| Volumul este impecabil in constructie, iar succesiunea articolelor are, indiscutabil, ritm, taietura si montaj cinematografic. |
|
| Mihai FULGER, 30 aprilie 2009, in Cultura |
| Textele lui A.L.S., chiar si cind nu sint dialoguri sau pagini de „jurna.l.s.“, creeaza impresia de spontaneitate; contribuie la acest efect si numeroasele paranteze, menite a reflecta fluxul gindirii. Alte atuuri ale textelor sint stilul zglobiu (jocurile de cuvinte reprezinta o alta dominanta, inca din titluri) si complicitatea cu cititorul, pe care A.L.S. il maguleste adresindu-i-se ca de la cinefil la cinefil, ba chiar de la estet la estet, pentru ca nu lipsesc trimiterile la arte mai virstnice. |
|
| Alexandru BUDAC, 30 aprilie 2009, in Orizont |
| E fascinant sa urmaresti in 4 decenii, 3 ani si 2 luni ... cum s-au schimbat lucrurile si sa constati ca vocea si exigentele criticului nu au obosit deloc in tot acest timp. El a ramas la fel de plin de verva si la fel de sigur de condeiul sau. |
|
| , 21 aprilie 2009, Alex. Leo SERBAN in interviu pentru Money Express |
| Eu cred foarte mult ca, desi e o meserie mazilita, pasiunea pentru film si dorinta de a scrie prelungesc, intr-un fel, placerea pe care ai simtit-o in filmul respectiv. Si asta e minunat! In meseria asta trebuie sa fii foarte sigur pe tine ca sa ai curajul sa le recomanzi si altora ceea ce ti-a placut tie. |
|
| Valerian SAVA, 19-25 noiembrie 2009, in Observator cultural |
Odata cu cronica la Senatorul melcilor (1995) de Mircea Daneliuc, proza critica a lui a.l.s. se sustrage in mare masura, precum cinema-ul ca arta si, inaintea lui, muzica si poezie, unui comentariu in alt limbaj, incit solutia optima ar fi sa reproducem, daca s-ar putea, in integralitate sau prin lungi pasaje juxtapuse (doar cu sublinieri atent marcate sau cu modeste note de subsol, pentru care n-avem nici spatiu) textele care se definesc prin ele insesi. Fac, totusi, o remarca prealabila. Semnatarul volumului de fata reuseste – pare-mi-se in singularitate, oricum, la nivelul performantei maxime – o demonstratie de forta si finete intr-un registru probat ca handicap pentru multi si chiar pentru cei mai buni dintre noi. Sint acele „judecati de existenta si de situare” care preced, insotesc sau se topesc in „judecatile de valoare/evaluare”. Sint tehnica si deontologia celor ce onoreaza critica, in unicul domeniu in care acest termen numeste o profesiune. Sint „prezumtia de legitimitate” si ipoteza virtualitatilor optime in ecuatia oricarei lucrari, pe care e chemat sa le descopere in ineditul lor ascuns si de la care porneste un critic nemalformat de ticurile perpetuate nestiut din spatial celor vreo sase decenii de eclipsa epistemologica.
|
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Angelika Nollert, Marius Babias
Periferic 7. Focussing Iasi / Social Processes
|
|
|
|
Ultimele aparitii
