|
|
 |
| Eugen MICSA, noiembrie-decembrie, in Noua literatura |
 Sorin Stoica construieste demolind. Ceea ce conteaza e conectarea la modul de a povesti al personajelor reale si transmiterea ca atare. Nu exista momente de gratie, puneri in scena sau sensuri ascunse in afara celor din poveste. Nu foloseste mijloace de constructie pentru a crea altceva, un spatiu anume al literaturii, ci pentru a transmite ceva ce nu difera cu nimic de ceea ce este. Lumea e altfel, stranie, numai daca o vezi ori daca o prezinti, o faci asa. Sorin Stoica te lasa s-o vezi. Asa cum ii apare lui sau oamenilor pe care i-a intilnit. |
|
| Alina HORDILA, noiembrie 2007, in aLtitudini |
| Publicat postum, volumul de povestiri Aberatii de bun-simt continua seria inceputa de Sorin Stoica in 2000 cu Povestiri cu injuraturi. Citindu-i si jurnalul si prozele, se vede clar ca atunci cind scrie proza e la fel de direct ca atunci cind scrie jurnal. Ochiul filtreaza nu doar realitatea sociologica, obiectiva, ci reconstituie, din bucati, fapte a caror semnificatie e, uneori, greu de dezvaluit in totalitate. |
|
| Valentin DEREVLEAN, aprilie 2008, in Cuvantul |
| Inscenate puternic, conduse minutios de catre un «complement de aget» situate in fata cititorului asemenea unui dirijor imperial, prozele din Aberatii de bun-simt merita cu adevarat a fi citite si confirma, pentru a cita oara?, talentul indiscutabil al celui mai bun povestitor al ultimilor ani. |
|
| Ciprian MACESARU, 7-13 decembrie 2007, in Sapte Seri |
| Povestirile din Aberatii de bun-simt sint decupaje din viata, taiate curat, fara ingrosari stilistice, care uneori amintesc de minimalismul lui Raymond Craver, alteori, vag, de intimplarile lui Daniil Harms, dar intotdeauna avind, totusi, un stil inconfundabil, plin de umor. |
|
| Daniel CRISTEA-ENACHE, 4 martie 2009, in Evenimentul zilei |
| Aproape toate povestioarele de aici au marca inregistrata a lui Sorin Stoica, acea respiratie relaxata, dar profunda a scriitorului cu interes antropologic si retina realista. Si, nu in ultimul rind, umorul particular, pe jumatate copilaros si pe jumatate inteleptit, al celui ce scrie io. |
|
| Stefan AGOPIAN, 30 ianuarie 2008, in 24 Fun |
Sorin Stoica a trait putin, numai 28 de ani (1978-2006). Era considerat unul dintre cei mai buni prozatori ai generatiei lui. Aberatiile de acum, niste mici povestiri ironice si autoironice vin sa confirme vocatia lui de prozator din scoala lui Cehov si a lui Daniil Harms. De la Cehov a mostenit umorul nitel amarui, de la Harms absurdul-vesel. Peste astea doua s-a adaugat talentul lui de exceptie.
|
|
| Stefan ENE, 29 septembrie 2011, pe filme-carti.ro |
Una dintre primele sale carti aparute dupa moartea prematura este aceasta culegere de povestiri de la Polirom, Aberatii de bun-simt. Nici aici nu se dezminte: formatia sa de antropolog este evidenta in multe dintre povestiri, fiind un excelent observator al spiritului uman, mai ales al celui rural.
Sorin Stoica are prilejul sa ne readuca aminte de lucruri demult uitate si acesta este unul dintre motivele pentru care regretam enorm pierderea sa. Cauta trecutul pentru a ni-l aduce din nou in prezent, cauta idei si functionalitati ce se pot folosi in viitor, cauta sa rememoreze oameni, locuri sau obiecte. |
|
| Marius CHIVU, 29 noiembrie- 5 dece, in Dilema veche |
| Dotat cu fin simt de observatie – Sorin Stoica vedea si auzea enorm, dar niciodata monstruos – povestirile lui sint, de fapt, niste (auto)fictiuni de antropologie minimalista care recupereaza cotidianul, banalitatea si faptul divers, amestecind o multime de ingrediente, de la memorialistica si istorii orale la chestiuni de mentalitate, teorii sociologice si reflectii morale, in diverse formule textuale: liste, dialoguri, pilule, eseuri, microbiografii. Sorin Stoica a fost dintotdeauna un scriitor extraordinar: matur, inteligent, original si cu un stil inconfundabil. |
|
| Alex GOLDIS, 29 noiembrie 2007, in Cultura |
| Un loc aparte in aceasta mini-epopee comica despre granitele de imaginar dintre oameni sau comunitati il detine, cu siguranta, studierea unui caz psihologic cu totul special, omul-din-comunism. Sub efectul imaginatiei prin excelelnta subversive a lui Sorin Stoica, aproape ca ti se par de nerecunoscut, in grotescul lor, oameni pe care i-ai acceptat drept normali o viata intreaga: sint cei care ramin de Revelion tintuiti in fata televizorului, vecinii care practica, de la blocul de vizavi un voyeurism blind, sau personajele singuratice care isi inchid bibliotecile cu cheia... |
|
| Cosmin CIOTLOS, 16 noiembrie 2007, in Romania literara |
| Ceea ce mi se pare formidabil e obsesia de a investi cu afecte procesul conservarii active a unor corpuri oarecare: biciclete ruginite, sticle goale, electrocasnice iesite din uz, haine vechi degradate la statutul de cirpe, carnete pline de mizgalituri. Ba chiar fire de praf. Sau – dincolo de orice imaginatie – stereotipii memorialistice. |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Serban Foarta
Clepsidra cu zapada
|
|
|
|
Ultimele aparitii
