|
|
 |
| Tiberiu STAMATE, octombrie 2006, aLtitudini |
 C. Rogozanu e unul dintre cei mai interesanti tineri critici ai momentului. Si fiindca atributul «interesant» e ambivalent (in bine sau in rau), voi traduce. A colaborat inca din studentie la o revista finantata cu fonduri private – care devenise, cu vechea redactie, un reper in viata culturala autohtona –, Observator cultural. A incercat apoi, prin rubrica de la Romania literara si, de putin timp, prin cea de la Suplimentul de cultura, sa puna in discutie un canon literar care nu mai gasea raspuns in receptivitatea contemporana. Ba chiar a «lovit» in establishment, o miscare riscanta, dar calculata, care, in parte, i-a adus deservicii, in parte, i-a consolidat imaginea de copil teribil. Cu aceste «actiuni destabilizatoare» e asociat numele lui Rogozanu in spatiul literaturii romane actuale, pe acest palier vine si volumul sau Agresiuni, digresiuni, care contine citeva – cele cu «implicatii multiple» – dintre articolele sale. De aici merita inceputa discutia, pentru ca el e printre putinii critici din «noul val» consecventi cu ei insisi. Cititi-l! |
|
| Cosmin CIOTLOS, iunie 2007, in Pana mea |
| Se intimpla cu cronicile literare ale lui C. Rogozanu – si ale nimanui altcuiva – cam ceea ce trebuie sa se fi petrecut cu epigramele mereu taioase ale anticilor latini. Nu ca si-ar pierde actualitatea, nu ca s-ar dovedi cumva inexacte, nu ca ar fi altfel intelese intre doua coperte fata de trecatoarele foi A3. Doar ca devin – prin forta lucrurilor si prin forta autorului – fapte de stil. Fapte de atitudini, fapte de personalitate. Nu vorbe... |
|
| Stefan FIRICA, august 2007, in aLtitudini |
| Agresiuni, digresiuni se adreseaza unei nise clar configurate in piata de carte romaneasca. O nisa pe care, intr-o buna masura, a «inventat-o» si care ar putea fi plastic imaginata pe raftul unei biblioteci, sa zicem, intre Nu-ul lui Eugen Ionescu si Videologia lui Ion Manolescu sau Zabovind in negativ a lui Slavoj Zizek. Critica sa vine in intimpinarea lecturilor pe care le-ar putea alege fanul pop, cyber-punker-ul, tinarul «alternativ» sau rebelul pur si simplu – desigur cu mai putina sistema. |
|
| Vasile GARNET, august 2006, Contrafort |
| E totusi o tensiune continua in dialogul intergenerationist. De aici se naste si agresiunea, din verdictul de tip tarot caracteristic generatiilor «mai in virsta» care interpreteaza faptele de cultura dupa criterii oculte, personale vs. pronosticul (uneori fondat, alteori nu) cvasiradical al celor tineri, grabiti, alergici la poleiala statuara, la cartile cu valoare si adevar absolut, fara drept de apel. Un lucru pare sa ramina cert: daca in digresiune agresiune nu e, nimic nu e. Ecuatie dublureversiva – un merit al cartii. |
|
| Mihai IOVANEL, 8 iunie 2006, Prezent |
| Daca sinteti prea ocupati pentru a mai apuca sa cititi carti, rasfoiti totusi volumul de fata: un cititor profesionist va umple pe ici pe colo golurile din bibliografie. Agresiuni, digresiuni e o culegere de cronici literare care cu siguranta nu va va plictisi – si nu doar pentru ca e, asa cum anunta din titlu, agresiv cu diversi idoli culturali (printre care Paler, Plesu, Paleologu etc). C. Rogozanu evita cufundarea intr-un jargon specializat, aducind cartile despre care scrie in acelasi plan de realitate in care socializati sau in care priviti la televizor. |
|
| Ioan Bogdan LEFTER, 8 iulie 2006, Ziua |
| C. Rogozanu si-a asumat dintotdeauna o atitudine nonconformista, militind pentru critica dezinvolta, lipsita de inhibitii fata de «marii scriitori», in legatura cu care trebuie spus ceea ce e de spus, de la elogii si pina la critica cea mai severa, dupa cit merita fiecare nou volum de versuri ori de proza semnat de «numele grele» ale literaturii autohtone. Agresiuni, digresiuni e un volum remarcabil, deopotriva substantial si provocator. Se cuvine ca el sa fie intimpinat ca un eveniment. Nu debuteaza in fiecare zi cite un critic literar adevarat... |
|
| Paul CERNAT, 4 iulie 2006, Bucurestiul Cultural |
| C. Rogozanu premiaza tranzitivitatea, directetea, relaxarea fara fasoane, valorificarea decomplexata a culturii populare, umorul colocvial, firescul, lipsa de emfaza intelectualista, il irita ierarhiile, aroganta elitara. Este un jurnalist cultural cu o voce inconfundabila, profesionist si tonic. Stilul direct, mobil, degajat colocvial, cu glisaje rapide si nervoase, cu infuzii bine dozate de adrenalina, lejer experimental la nevoie, place si tine treaz interesul pentru cultura. |
|
| Nicoleta SALCUDEANU, 27 iulie 2006, Cultura |
| Cartea lui C. Rogozanu este o carte de rafuieli ce se citeste cu usurinta si interes, o carte nemofturoasa, directa uneori abrupt simplificatoare, dar strabatuta de filamente de tranzitivitate. |
|
| Bianca BURTA-CERNAT, 22 iunie 2006, Observator cultural |
| In Agresiuni, digresiuni sint reunite citeva zeci de cronici, recenzii, articole de atitudine publicate in Romania literara, Observator cultural, Suplimentul de cultura, Dilema, Apostrof. Le cunoastem cu totii mai de mult. Unele au facut vilva. Nu li se poate nega o anumita savoare. Calitatea lor de capatii este atitudinea exprimata ferm, apasat, detaliu care nu poate sa nu atraga atentia, nu poate sa nu faca diferenta in conditiile in care, in general, productiunile cronicarilor au, in ultimii ani, hibe ca ininteligibilitatea, conformismul, platitudinea. Semnatura lui C. Rogozanu functioneaza ca o marca inregistrata. |
|
| Cristina CHEVERESAN, 21 august 2006, Orizont |
| Am citit Agresiuni, digresiuni intr-o zi, pe nerasuflate, si a functionat ca energizant perfect. Fara a aplica vreo eticheta inedita de «tamaduitor» antidepresiv autorului, pot spune ca m-am convins de un lucru pe care il suspectam deja: oricite controverse ar crea, oricite orgolii ar leza – cu sau fara voie – articolele lui Costi Rogozanu au o calitate incontestabila. Nu sint nici pe departe plictisitoare! Critica practicata, desprinsa din chingile neutralitatii care ii repugna intr-o atare meserie, este autentica si alerta, captind atentia printr-un element-cheie: atitudine. Costi Rogozanu face critica la modul serios in sensul asumarii pasionate a unei indeletniciri gratuite. Ceea ce revigoreaza este faptul ca nu incearca sa se ia in serios la modul artificial-pompos, raportindu-se la sine, ca si la altii, cu ironiile si retinerile de rigoare. |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
C. Rogozanu
Fuck the cool. Spune-mi o poveste
|
|
|
|
Ultimele aparitii
lecturii.editiaaii-a,revazutasiadaugita.jpg "Matei Calinescu")
