
|
|
 |
| Ovidiu SIMONCA, decembrie 2008, in Elle |
Doris Lessing are toate atributele unei autoare care te si seduce, dar te si infioara. |
|
| Bogdan ROMANIUC, 7-13 februarie 2009, in Suplimentul de cultura |
Al cincilea copil, o odisee ce are ca scop regasirea identitatii si a demnitatii, este cartea cea mai densa si mai captivanta a lui Doris Lessing, unde realismul englez ni se infatiseaza in toata splendoarea sa. |
|
| Alexandra OLIVOTTO, 31 august 2008, in Cotidianul |
Lessing mentine un echilibru ferm intre realism si gotic, acesta din urma ajungind la apogeu in descrierea unei galerii de monstri infantili. Lapidaritatea ii prinde bine lui Lessing, si asta se vede in special la nivelul dialogurilor, care nu cadreaza neaparat cu atmosfera idilica: replicile sunt taioase, succinte si mai mult decit intepatoare, iar efectul e cu atit mai pregnant cu cit sunt schimbate in interiorul familiei. |
|
| Elisabeta LASCONI, 16 iulie 2010, Ziarul de duminica |
Al cincilea copil dovedeste usurinta scriitoarei de-a recicla formule epice deja consacrate si mai ales topirea lor intr-o fictiune saturata de semne de intrebare. Un roman concis, ce nelinisteste progresiv, prin amestecul de satira blinda la adresa clasei de mijloc engleze si a modului de viata traditional, cu elemente de gotic si horror, presarat cu ramasite mitice, topite subtil intr-o tragedie ce pindeste prin toate colturile povestii. (...) Problematica profunda a cartii o dau intrebarile puse de Harriet legate de prezenta monstrilor in codul genetic al omenirii, ca si reflectiile privind familia, rolurile asumate de femeie si barbat. Juriul Nobel a prezentat-o pe Doris Lessing «o naratoare a experientei feminine, care, cu scepticism, ardoare si forta vizionara, a expus critic o civilizatie divizata». Romanul Al cincilea copil indica mai mult: indrazneala de a expune meditatiei o divizare mai grava si prea putin constientizata, cea dintre barbati si femei, ori a fiintei umane insesi. |
|
| Claudiu CONSTANTINESCU, 13-19 noiembrie 2008, in Dilema Veche |
Un roman profund familial care face loc in cadru unui accident genetic pentru a investiga, cit se poate de “omeneste”, o situatie-limita. Povestea aceasta nu vrea sa “ingrozeasca”, ci sa puna in termenii civilizatiei o “grozavie”, in intentia unui dilematic studiu de caz. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
 |
|

|
|
|
|
|
|
|
|
|
Doris Lessing
Memoriile unei supravietuitoare
|
|
|
|