|
|
 |
| Bret Easton ELLIS in interviu cu Adrian BUZ, septembrie 2007, in REPUBLIK |
 Stiu ca pentru mine scrisul e o usurare, e un fel de a exprima ce simt si ma bucur de el asa cum e, gasesc ca-mi face placere, pentru mine e mai degraba un hobby, ceva ce-mi face placere sa fac. Pentru mine scrisul e aproape involuntar. Nu public multe carti si atunci cind simt nevoia sa scriu una, ca e in mine ceva care trebuie exprimat, atunci ma asez si incep sa-mi planific o carte si apoi o scriu. Exprim ceea ce simt intr-un anumit moment din viata mea prin personaje fictionale si intrigi fictionale si fantezii. In American Psycho e vorba despre un barbat innebunit si, da, e o critica a valorilor culturii si societatii americane. Dar, in acelasi timp, e in mare parte vorba despre mine, pentru ca scriam despre mine. Eram foarte furios pe valorile anilor ’90 si pe valorile Americii si eram furios si pe mine ca le luam de bune, pentru ca o parte din mine o facea. American Psycho dezvaluie o parte din estetica mea care era derivata din miscarea punk de la mijlocul anilor ’70, care isi exprima furia intr-o maniera foarte socanta, cu intentia de a-si soca oamenii pentru a-i face sa inteleaga despre ce e mesajul lor. |
|
| Luana MURESAN, octombrie 2005, Unica |
| O carte controversata, scrisa mai ales pentru cei care intorc capul dezgustati cind vad o stire macabra la televizor. O carte facuta si sa te ingrozeasca in acelasi timp. O carte despre civilizatia care dezumanizeaza si intoarce fiinta umana la instincte si la nonratiune. |
|
| Mihaela SPINEANU, noiembrie 2005, Elle |
| Putina violenta? Se poate, chiar si ceva mai multa, de fapt foarte multa! O carte-bomba, pe care e mai bine s-o citesti cu lumina aprinsa! |
|
| , august 2005, HBO |
| Bret Easton Ellis dezvolta imaginativ simturile nebuniei, sub toate formele ei si pune accent pe misterul crizei rezultate din inconstienta. Exprimindu-se pe el prin crime si tortura, Patrick Bateman prefigureaza apocalipsa pe care societatea de oriunde nu o poate infringe… sau doar ne aminteste ca si cele mai frumoase vise devin cosmaruri? |
|
| Alexandru VARZARU, 6 septembrie 2006, Academia Catavencu |
| Sint cel mai mare fan din lume al lui American Psycho, romanul lui Bret Easton Ellis. De altfel, o carte atit de mare incit chiar nu are nevoie sa stie ca eu sint cel mai mare fan al ei. |
|
| Andrei TERIAN, 30 August 2007, in Cotidianul |
| Bret Easton Ellis mi-a creat dependenta de la American Psycho: nu pentru ceea ce s-ar putea numi cu oarecare staif «critica societatii de consum», «alienarea omului (post)modern» sau alte chestii de genul asta, nici macar pentru crimele (reale sau nu) pe care naratorul le descrie cu lux de amanunte, ci pentru acel mic, dar de efect truc care face ca personajele sa nu se recunoasca unele pe altele, dar sa scaneze fara gres toaletele, ceasurile sau accesoriile celorlalti. |
|
| , 21 decembrie 2005, Romania literara |
| Romanul-bomba al lui Bret Easton Ellis din 1991, American Psycho, a declansat mari controverse in ultimul deceniu al secolului trecut si a facut din tinarul pe atunci autor un VIP suta la suta. Povestea functionarului de pe Wall Street care duce o viata dubla si despre care nu se va sti cu adevarat daca e un ucigas in serie sau un mitoman a cunoscut un succes planetar si a devenit o carte cult ca satira a junglei urbane si a individului societatii de consum hranit cu «cultura de masa». |
|
| Doru BUSCU, 2 noiembrie 2005, Academia Catavencu |
| Desi a provocat scandal, desi a palmuit pudibonderia protestanta, American Psycho nu e o carte de scandal, ci un produs literar care provoaca. Repulsia sau excitatia literara, asta depinde de cititor. Pe la pagina 80 i se intrevad crimele. Pe la 150, groaza si dezgustul te fac sa arunci cartea. Dupa pagina 200 insa, n-o mai lasi din mina, fiindca ororile comise de Patrick privesc parca nu doar citeva cadavre, ci viitorul psihiatric al omenirii. |
|
| Lucia VERONA, 19 septembrie 2005, Saptamina Financiara |
| Marele scriitor Norman Mailer descifreaza in American Psycho teme dostoievskiene si tot el sustine ca niciodata nu a intilnit, in literatura americana, un portret mai respingator al elitei financiare. Personajul principal al acestei carti socante, despre care autorul spune ca este «tot ce am gasit mai atroce in America anilor ’80» – un dandy in costum Armani, preocupat pina la obsesie de infatisarea lui, care ziua lucreaza «pasnic» pe Wall Street, iar noaptea devine un monstru ucigas –, seamana oarecum cu Dorian Grey, combinat cu Dr. Jekyll si Mr. Hyde, inrudit indeaproape cu marchizul de Sade. |
|
| Mircea MIHAIES, 17 septembrie 2005, Cotidianul |
| Un demon cu chip de inger devine simbolul lumii new-yorkeze ajunse in pragul nebuniei: Patrick Bateman, un ireprosabil functionar de pe Wall Street, este, in realitate, un monstru insetat de singe si de experiente erotice inimaginabile. Un horror fascinant, bazat pe sex si violenta. |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Bret Easton Ellis
Glamorama
|
|
|
|
Ultimele aparitii
