
|
|
 |
| Mihaela FRANK, aprilie 2010, in Elle |
Romanul scriitorului peruan Alfredo Bryce Echenique, scris in cea mai mare parte sub forma epistolara, deapana povestea unei iubiri imposibile, care se intinde de-a lungul a mai bine de treizeci de ani. Cei doi protagonisti, un trubadur si o tinara dintr-o familie instarita din Salvador, se intilnesc in ani ’60 la Paris, unde amindoi erau refugiati. Ceea ce pare o intilnire metaforica se va dovedi, de-a lungul anilor mult mai mult de-atit. Viata ii poarta pe cei doi pe drumuri diferite, dar povestea lor te urmareste pentru mult timp, o data ce incepi s-o urmaresti. |
|
| Alina PURCARU , 18 mai 2010, in Corso |
De la un capat la altul: scrisori schimbate timp de 30 de ani intre doi iubiti separati de exil, el compozitor, ea filoloaga, greseli si impacari imposibile, air de France si de America Latina, plus povestea de dragoste nelipsita din cartile sud-americanilor. E un roman pentru cei satui de prozaism si realism in ton minimalist, cald-confesiv, cu un strop de lirism si ambiguitati afective. |
|
| Claudiu CONSTANTINESCU, 15 aprilie 2010, in Dilema Veche |
Amigdalita Lui Tarzan este un roman in buna masura epistolar si gazduieste o proza fasta, de maestru sud-american (peruan, mai exact), iute, lunecoasa in digresiuni, dupa logica unei dezordini profund indragostite. In aceasta logica, depunerea unui buchet de flori la un semafor din Paris este un gest – veti vedea – cit se poate de firesc. |
|
| Dana PARVAN-JENARU, 12 septembrie 2010, in Cultura |
Amigdalita lui Tarzan este un roman de dragoste cvasiepistolar, la fel de poznas ca si titlul insolit. Sinuoasa poveste de dragoste dintre hoinarul cantautor peruvian Juan Manuel Carpio (narator) si Fernanda María de la Trinidad del Monte Montes se intinde pe o perioada de treizeci de ani, recuperata fiind din scrisorile ce permit concentrari sau dilatari temporale, liantul scrisorilor fiind asigurat de monologurile digresiv-confesive si reflexive ale naratorului, dar si de muzica. Aflata sub semnul fragmentariului si al secventialitatii timpului, concretizate intr-o structura discontinua, cartea sta sub semnul miscarii. Cei doi sint niste exilati ce cutreiera lumea, aflindu-se de cele mai multe ori in contratimp. Aceasta lume sparta este insa reconstruita prin miscarea scrisorilor care se tot plimba cu pasi zvelti din Salvador in California, din Paris in Lima sau in Londra. Cei doi cutreiera, de asemenea, nu numai prin lume, dar si printre casnicii, alti iubiti sau iubite si chiar copii, fara ca dragostea lor sa paleasca. Iubirea se metamorfozeaza si ea in prietenie sau parteneriat de afaceri, iar experienta in sine se vintura printre tangouri, bolerouri, bluesuri si jazz, asortate cu citate din Lawrence, Kafka, Swift, Dante sau din autori mai putin cunoscuti, apartinind culturii sud-americane. Toate pe fundalul social-politic al unei lumi involburate de razboaie, de crime, de discriminare si de saracie. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
 |
|

|
|
|
|
|
|
|
|
|
Alfredo Bryce Echenique
O lume pentru Julius
|
|
|
|