|
|
 |
| Olga STEFAN, noiembrie 2010, in Echinox |
 Etsuko (Amintirea palida a muntilor) a vrut sa fuga „undeva”, „altundeva” si a dat gres. Amintirile, ca si legaturile din miezul cel mai puternic vascularizat al povestii ei slabesc, se destrama, intra sub zodia unui „nimic mai mult” care accentueaza impresia de esec necompensabil, tulburator din cauza acestui anonimat circumstantial, din pricina propriei sale nespectaculozitati. |
|
| Robert ION, martie 2007, Beau Monde |
| Scriitorii japonezi sint marcati de decaderea si reconstruirea Japoniei in perioada de dupa terminarea celui de-al Doilea Razboi Mondial. Aminitirea palida a muntilor are ca pretext aceasta perioada, insa accentul cade pe povestea lui Etsuko, o japoneza care traieste departe de tara natala, in Anglia, si care incearca sa treaca peste doua traume, una personala, una a intregii lumi (sinuciderea fiicei mari, Keiko, si amintirea razboiului). Vei parcurge o monografie a Japoniei postbelice intr-un moment in care noile valori asteapta sa fie asimilate, pe fondul unor influente traditionale inca vii. |
|
| Mihaela SPINEANU, aprilie 2007, Elle |
| Acesta este romanul cu care Ishiguro a debutat cu mare succes, in 1982. Scrisa la persoana intii, povestea retrospectiva a vaduvei japoneze Etsuko, care se lupta cu amintirile unei Japonii devastate de razboi si durerea sinuciderii fiicei sale, prefigureaza emotionanta poveste a servitorului din Ramasitele zilei. |
|
| Rodica GRIGORE, 14 februarie 2008, in Cultura |
| Considerat, inca de la aparitie, un roman de o delicatete si subtilitate extreme, reusind sa trateze convingator un caz de o la fel de tulburare emotionala, Amitirea palida a muntilor reprezinta, de asemenea, o perfecta ilustrare a teoriei lui Maurice Blanchot, conform careia naratorii - mai cu seama cei necreditabili – isi amintesc si reevalueaza permanent experientele personale anterioare cu scopul, declarat sau nu, de a se elibera de povara amintirilor si de a exorciza trecutul. |
|
| Rodica GRIGORE, 14 februarie 2008, in Cultura |
| Proza lui Kazuo Ishiguro poate fi caracterizata, in cel mai succint mod cu putinta, printr-un termen care o defineste perfect, atit la nivel stilistic, cit si tematic: discretie implicita. Caci romanele lui, construite parca pe baza unui adevarat principiu al stratificarii – semnificatiilor sau tehnicilor – aleg intotdeauna sa sugereze, nu sa prezinte direct, sa faca trimiteri subtile, iar nu sa explice, transformind cadrul exterior in pura atmosfera, de altfel singura in stare sa vorbeasca, intr-un mod pe de-a-ntregul convingator, cu rafinament si sensibilitate, despre vinovatie, responsabilitate viata si moarte. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Kazuo Ishiguro
Sa nu ma parasesti
|
|
|
|
Ultimele aparitii
