
|
|
 |
| Matei CALINESCU in interviu cu Marta PETREU, octombrie 2006, Apostrof |
Fusesem supus de mai multe ori unor incercari de «racolare», pe care le-am evocat in volumul Amintiri in dialog, scris sub forma epistolara cu vechiul meu prieten Ion Vianu. Dupa 1971, aceste incercari devenisera mai frecvente si mai insistente. Ofiterii care ma contactau nu acceptau refuzul meu si-mi mai dadeau timp de gindire, reveneau. Eram profund dezgustat (inclusiv de frica pe care mi-o produceau aceste intilniri), imi era fizic greata. Cind am optat pentru exil, m-am gindit si la acea greata. Nu puteam sa ma mai intorc. Mi se oferise sansa de a parasi inchisoarea plina de delatori care devenise Romania si singurul lucru pe care mi l-as putea reprosa e ca am ezitat un timp inainte de a lua hotarirea. Dar si exilul a fost pentru mine o forma de sinucidere – nu morala si intelectuala, dar sentimentala. Lasam in urma familia, multi prieteni dragi. |
|
| Gabriel COSOVEANU, aprilie 2006, Scrisul Romanesc |
Prietenia, suferinta si atentia sint arhitemele Amintirilor in dialog, carte la doua miini datorata pactului dintre Matei Calinescu si Ion Vianu, hotariti sa reconstituie experiente personale care au darul sa devina, prin importanta pozitiei de plecare, crimpeie de istorie a Romaniei din ultimele decenii, si, mai ales, crimpeie dintre cele mai semnificative privind o generatie silita sa se risipeasca prin lume. |
|
| Ion VIANU in interviu cu Ovidiu Simonca, 24 martie 2005, in Observator cultural |
„Eu asta am vrut sa fiu: un martor. Cred ca misiunea mea este sa marturisesc nu numai despre comunism, ci despre perenitate, despre faptul ca am putut sa strabatem aceasta perioada si sa iesim la lumina. Ce a persistat in noi de dinainte de comunism, ce sintem dupa – asta am vrut eu sa arat. A existat o continuitate a spiritului si sub comunism, indiferent cum s-au numit conducatorii: Dej, Ceausescu. |
|
| Paul CERNAT, 18-24 iunie 2009, in Observator cultural |
Ce m-a impresionat aici a fost onestitatea autoscopica, luciditatea critica, autoanalitica a asumarii propriului trecut, cu toate compromisurile fondatoare pe care le presupune intrarea in lumea literara poststalinista din anii ’50-’60. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
 |
|

|
|
|
|
|
|
|
|
|
Matei Calinescu
A citi, a reciti. Catre o poetica a (re)lecturii
|
|
|
|