 |
| Elena CRASOVAN, decembrie 2009, in Dilemateca |
Valeriu Anania reuseste sa isi apropie nu doar prin farmecul de netagaduit al povestitorului cu har, ci si prin reusita incercare de resacralizare a lumii in privirea straniu-familiarului peregrin. Lectura poate fi si o duioasa, discreta apropiere de sacru prin cele mai tainice si umile manifestari mundane, in care serenitatea si tragicul, desi nenumite, stau mereu alaturi. |
|
| Bianca BURTA-CERNAT, 20-28 august 2009, in Observator Cultural |
Prozele din Amintirile peregrinului apter sint, implicit, niste povestiri despre magia Povestii. Aerul lor parca atemporal arata, de fapt, ca ele au fost scrise nu doar pentru cititorii unei epoci anumite, ci si pentru cititorii anilor ce vor veni. Aceasta pentru ca sofisticariile narative se perimeaza, Povestea viguroasa, limpede, niciodata. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
 |
|