|
|
 |
| Vasile Dem. ZAMFIRESCU, octombrie 2010, in Dilemateca |
 De un timp ma preocupa o intrebare bizara: ce ar insemna sa fii copilul lui Zeus? Mi-as putea satisface curiozitatea citind mitologia elina despre destinul numerosilor fii si fiice ai zeului suprem. Prefer insa sa caut raspunsul in cartea care mi-a trezit intrebarea: Amor intellectualis de Ion Vianu. Aici autorul descrie relatia cu tatal sau, carturarul Tudor Vianu, numit, ca profesor, «Zeus» – relatie ce ofera psihanalistului indiciile pentru conturarea complexului patern specific. [...]
Ca in orice complex patern, iubirea precede, insoteste ostilitatea, se intrepatrunde cu ea sau o neutralizeaza. Desi T.V., asemeni lui Zeus, era coplesitor si uneori castrator, personalitatea sa le inspira discipolilor – fiii sai vitregi –, dar si fiului sau natural multa iubire, acel amor intellectualis care da titlul cartii. Subintitulata Romanul unei educatii, cartea lui I.V. poate fi insa tot atit de bine privita ca romanul unui complex patern. |
|
| Adriana BITTEL, nr. 936, 2010, in Formula As |
| O sectiune cruciala a cartii e aceea in care memorialistul povesteste cum s-a decis sa-si abandoneze studiile de limbi clasice, optind pentru profesia bunicilor, medicina. Tinarul crescut printre carti si intelectuali umanisti de marca simtea nevoia de actiune concreta, de invatare a unei stiinte pozitive prin care sa-si ajute semenii in suferinta. Iar cei mai apropiati lui, parintii, aveau sufletul bolnav, asa ca s-a specializat in psihiatrie. Doctorul Vianu s-a facut cunoscut ca psihiatru. Abia dupa pensionare s-a intors la literatura. Dar amor intellectualis ce i-a fost insuflat in primii 20 de ani a fost pentru el un izvor de bucurie si o rezerva de energie in incercarile vietii. |
|
| Doris MIRONESCU, nr. 294, 2010, in Suplimentul de cultura |
| In Amor intellectualis avem (dupa anterioarele Amintiri in dialog scrise de Ion Vianu impreuna cu Matei Calinescu in 1995) una dintre foarte putinele autobiografii “fara masca” scrise de oameni de cultura formati in anii ‘50 – viitorii saizecisti. Este vorba de o generatie intreaga, una dintre cele mai importante din cultura romana, silita sa creasca intr-o epoca de maxime interdictii, de blocare a surselor cunoasterii, de canalizare partinica a culturii. |
|
| Serenela GHITEANU, nr. 139, in Timpul |
| Amor intellectualis este romanul unei formari intelectuale, prin carti si muzica, al unei educatii sentimentale, prin prietenii sentimentale, prin prietenii pasionale si descoperirea generozitatii in iubire, al alegerii unei profesii care se dovedeste o alegere etica. Reliefindu-si ucenicia, autorul pune in lumina in acelasi timp idei despre: suferinta, iubire, moarte.
Cine l-a citit deja pe Ion Vianu stie ca reflexivitatea, sobrietatea si referentialitatea culturala sint trei constante ale scrisului sau. Daca felul subiectiv in care explica anumite evenimente ale unei epoci teribile mai poate fi amendat de catre unii sau altii, nimeni nu poate contesta stilul lui Ion Vianu, care poarta amprenta eleganta a unui umanist indragostit de cultura clasica si facind o neincetata referire la aceasta. |
|
| Ovidiu PECICAN, nr. 10, in Apostrof |
| Roman al formatiei, bildungsroman, cum se spune, noul volum continua – de asta data pe cont propriu, dintr-un alt unghi – vizitarea locurilor memoriei initiata impreuna cu Matei Calinescu in memoriile Amintiri in dialog. [...]
Mutarea accentul de pe intentia documentara pe celebrarea fastului tineretii si a aventurilor ei in companii alese, cu proiectul evidentierii in interiorul propriei biografii a celor mai inalte idealuri, toate slujite de un stil ales, calofil, insa limpede, in acelasi timp, fara cautarea culorii locale (neaosisme, arhaisme, regionalisme care nu lipseau din paleta balcanicilor de felul lui Mateiu Caragiale sau, in poezie, Ion Barbu), asigura romanului Amor intellectualis un destin privilegiat in parcursul literar al vremurilor care abia incep. |
|
| Dan CRISTEA, nr. 20-21/ 2011, in Luceafarul de dimineata |
| Memoriile lui Ion Vianu radiografiaza tulburator si cu o profunda expertiza psihologica o epoca de vulgare rasturnari valorice si existentiale, o generatie rebela, nonconformista, care refuza inregimentarea si abandonul ideilor si credintelor proprii („acei frumosi si virtuosi tineri, mai virstnici decit mine sau de o virsta cu mine, oamenii care mi-au slujit ca exemplu, aparatorii culturii si virtutilor in vremuri de restriste”), confruntarile cu regimul detestat, instaurat prin forta, si solidaritatile intru spirit, incercarile de rezistenta si de supravietuire prin cultura, concesiile si esecurile. |
|
| Ecaterina REUS, mai 2011, in ALECART |
| Definita printr-o suita de consemnari memorialistice aranjate intr-o discontinuitate epica, prin analiza efectelor unor intimplari istorice si ulterior a acauzelor lor, prin naturaletea limbajului, prin sinceritatea discursului plasat uneori sub semnul autoevaluarii – cartea lui Ion Vianu isi cistiga elogiile binemeritat. |
|
| Iulian BOLDEA, iunie-iulie 2011, pe LitArt.ro, nr. 6-7 |
| Cartea lui Ion Vianu abunda in fapte, evenimente, intimplari, care configureaza o intreaga lume, diminuata sub presiunea timpului. Episoade din copilarie, ambianta casei parintesti, figura paterna reconstituita in culorile afectivitatii, etapele formatiei scolare si universitare, toate acestea sint reprezentate prin intermediul unei scriituri febrile, deloc afectate, care intreprinde exercitiul spiritual dificil al cautarii de sine intr-un mod cit se poate de natural. Cautarea de sine e cea care il conduce pe memorialist la trasatura dominanta definitorie, si anume la „pulsiunea de a fi liber”. Bildungsroman de o calitate neindoielnica, cronica de familie si opera memorialistica de ampla rezonanta etica, Amor intellectualis reprezinta una dintre aparitiile demne de tot interesul ale anului 2010. |
|
| Gratiela BENGA , iunie 2011, in Viata Romaneasca, nr. 5-6 |
M-am intrebat de unde provine caracterul exemplar al acestui roman. Exista ceva in plus, dincolo de clasicitatea atmosferei, de cadenta ceremoniala a naratiunii. Dincolo de luciditatea retrospectiva a unui om cultivat. Probabil ca exemplaritatea din Amor intellectualis provine (si) din echilibrul – dificil de atins – dintre sensibilitate si inteligenta, dintre stari de constiinta si gindire.
Cu eleganta ei clasica, cu echilibrul ei rafinat, Amor intellectualis e un roman memorabil despre lumile de-aici, dar si din subteranele istoriei sau ale constiintei. Un roman despre iubire si un anume sens al ei, despre destramare si (posibila) salvare. Pe scurt, o carte cu infatisarea incredibila a exemplaritatii, care, la rindul ei, trebuie sa rodeasca. |
|
| Ion VIANU in interviu cu Simona SORA, ianuarie 2011, in Dilemateca |
| Imaginea fiecarui om este tripla: mai intii, existi asa cum te vad ceilalti. In viata, apoi dupa moarte, incepe sa prevaleze un anumit portret moral al tau, care cu greu se va modifica. Vorbeam despre ‚alegorie”: orice om care nu este imediat dat uitarii devine un fel de alegorie, in detrimentul complexitatii lui de om viu. Apoi, pe linga potret, exista autoportretul – cum ma prezint eu pe mine, cum as dori sa ramin in amintirea familiei mele, a prietenilor, a colectivitatii. Exista un soi de dialectica intre portret si autoportret, intre imaginea pe care ceilalti tind sa o fixeze despre tine si aceea pe care tu vrei s-o impui: exista poate deformari, poate o sinteza intre inagini. Exista variante. Dar vem de-a face si cu un potret secret, de arhiva, cum il numiti. Voi spune ca aici un rol insemnat il joaca nu numai apropierea fata de un anumit om, ci si timpul. Lunga durata a observatiei este esentaiala. Ca psihiatru, ma autorizez sa spun ca meseria aceasta este buna, dar nu cea mai buna pentru a intelege un om in dimensiunea unei vieti intregi. |
|
 | | 1 | 2 | 3 | 4 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ion Vianu
Exercitiu de sinceritate
|
|
|
|
Ultimele aparitii
