Amsterdam poate fi citit ca o parabola despre zadarni­cia eforturilor omenesti, despre prietenie, justitie morala, creativitate, despre moarte. Structura narativa prea simetrica este estompata de ironia subtextuala si de stilul cind acid, cind elegiac al relatarii.       

 

„Ian McEwan, acest maestru al macabrului, isi orchestreaza suspansul cu precizie de ceasornicar. Raul puterii si puterea raului sint surprinse cu o raceala de otel, intr-un roman scris cu gratia unei feline.” (The Observer)

 

„Avind o intriga diabolica, Amsterdam radiografiaza, cu umor corosiv, intreaga societate contemporana —de la scandalurile adevarate sau false provocate de mass-media, la permanenta amenintare a dreptului la viata personala, de la coruptia lumii politice, la amo-ralismul creatorului de arta.”(Le Nouvel Observateur)

 

„Mai comic decit tot ce a scris Ian McEwan inainte, dar la fel de nelinistitor.” (The New York Review of Books)