|
|
 |
| Stefan BORBELY, iulie 2006, Apostrof |
 Propunindu-l pe August Prostul ca personaj emblematic al anilor sai de formare, intr-o Romanie rigidizata de totalitarism si de entuziasmul fariseic al celor care il deserveau, Norman Manea sugereaza si un alt plan de lectura al vietii noastre literare, bazat pe relatia dintre cei «predestinati» carierei literare (filologii) si «alogeni», adica oameni cu talent, sositi din alte discipline decit cea strict literara. Pentru a sparge «codul» si pentru a se face, in cele din urma, acceptati, acestia din urma erau siliti sa recurga, in anumite momente, la comportamente atipice, «auguste». Chiar raportul dintre sublim si ludic este pus aici in joc, din perspectiva marginalilor histrionici, a «jucatorilor», gravitind pe cercurile exterioare ale sistemului. De buna seama, August Prostul reprezinta, pentru oficializatul Norman Manea de azi, un alter ego aproape himeric, imposibil de recuperat. Dar opera sa anterioara nu poate fi inteleasa fara sintaxa empatica a unei asemenea proiectii dispersive, extrasistemice. |
|
| Doris MIRONESCU, ianuarie 2006, Timpul |
| Eseul-colaj Anii de ucenicie ai lui August Prostul nu este o parabola in spiritul literaturii care, in epoca, articula un limbaj dublu, orientat atit spre cenzura, careia incerca sa-i menajeze susceptilitatile, cit si spre public, avizat asupra potentialului subversiv al cartii. In schimb, volumul se construieste dintr-o poveste realizata in stilul de obscuritati controlate si de lirism neologic caracteristic lui Norman Manea, intersectata strins de diferite alte fragmente, epice sau nu, ce ilustreaza climatul intelectual si (mai ales) moral din anii ’50. «Obsedantul deceniu» al totalitarismului romanesc este cadrul de formare al unui tinar, desemnat prin initialele A.P. (August Prostul), printre poeti betivi dar devotati cauzei si intelectuali savanti, dar de putina consistenta morala. |
|
| Dan GULEA, aprilie 2007, in aLtitudini |
| Anii de ucenicie ai lui August Prostul este romanul formarii unui scriitor in anii ’50. «Putin gol, putin haos, putina moarte», o definitie-corolar a personajului principal pentru «nevoile omului» si pentru arta, a carei functie este echivalentul «spaimei de moarte a omului practic», cuvinte preluate de Norman Manea de la Radu Petrescu. |
|
| Luminta MARCU, 7 ianuarie 2006, Cotidianul |
| Aceasta editie a doua a cartii cu acelasi titlu aparute in 1979 lasa la o parte eseurile despre diversi sciitori si retine doar jumatatea deosebit de interesanta de confesiune amestecata cu fragmente din presa culturala a anilor ’70. |
|
| Carmen MUSAT, 16 februarie 2006, Observator cultural |
| Aflat in dezacord cu sine, cu ideologia care l-a fundamentat, precum si cu necesitatile de guvernare, comunismul romanesc este vazut de Norman Manea ca sinteza grotesca a stalinismului si nazismului, epoca in care strategiile de inlocuire prolifereaza in toate domeniile vietii sociale, economice si culturale, intr-un ritm ametitor. Cu atit mai important este rolul care ar trebui sa revina intelectualului si, implicit, gindirii critice, intr-un context in care confuzia valorilor este politica de stat, iar luciditatea anihilata programatic. In ipostaza sa de August Prostul, avatar contemporan al bufonilor shakespearieni, artistul are importanta menire de a deconstrui mecanismul complicat al falsului. Partitura sa nu ia sfirsit odata cu prabusirea regimului totalitar, cita vreme societatea umana sta in permanenta sub semnul carnavalului, al exacerbarii violentei si al refuzului de a vedea in Celalalt un partener demn de respect, si nu o provocare si o amenintare la adresa majoritatii. |
|
| Paul CERNAT, 1 decembrie 2005, Observator cultural |
| Anii de ucenicie ai lui August Prostul este un antiroman de formare si de-formare a scriitorului in «obsedantul deceniu». Una dintre cele mai stranii, mai atipice si mai subversive carti romanesti publicate sub comunism. O carte ciudata, excentrica, un montaj «ego-grafic» care suna – recitit azi – surprinzator de familiar si de proaspat. Poate si pentru ca, prin conventia adoptata, reuseste sa campeze intr-un discurs al autenticitatii ferit de capcane ideologice. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Norman Manea
Plicuri si portrete
|
|
|
|
Ultimele aparitii
