|
|
 |
| Alex STEFANESCU, 31 ianuarie 2008, in Cultura |
 Un stil puternic, nelinistitor, un stil care te prinde, un stil care te duce unde vrea el. Cititorul cartilor lui Nicolae Breban nu domina niciodata situatia, ci este dus, este purtat cu forta in directia in care vrea prozatorul. Si, ciudat, simte un fel de masochism, simte placerea sa se lase dominat astfel de catre scriitor. Pentru ca nu este orice fel de scriitor, ci este cu adevarat un mare scriitor. |
|
| Ion SIMUT, 22 septembrie 2006, Romania literara |
| Scriitorul practica un joc estetic subtil, folosind dublurile cind ca un ecou dostoievskian, cind ca o parodie a dihotomiei proletcultiste dintre personajul pozitiv si personajul negativ. Repetarea obstinata a dublurilor, a personajelor-replici devine operatorul ontologic al romanului brebanian. Autorul creeaza personaje vii ca reactii polemice la moduri de a fi legitimate anterior fie de catre clasicii romanului, fie de catre textul sau, dar acest mod de creatie devine in acelasi timp un procedeu, o conventie. Krinitzki, Miloia, Paul, Gaspar, Irina sint ipoteze de umanitate, nu oameni ai unei realitati reperabile. Prin ei avem confirmarea unor demoni ascunsi intr-o abisalitate umana neexplorata pina acum in romanul romanesc. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Nicolae Breban
Sensul vietii (Memorii II)
|
|
|
|
Ultimele aparitii
