
|
|
 |
| Elisabeta LASCONI, 27 ianuarie 2012, in Ziarul de Duminica |
Joyce Carol Oates renunta la intriga, iar tensiunea cartii se naste treptat din atmosfera de apasare, sufocarea intr-un spatiu inchis simtite de Kelly Kelleher. Cititorul se vede silit sa empatizeze cu personajul, fiindca spaima de moarte ne este comuna tuturor, prin tragedia traita de tinara care trebuie sa-si infrunte moartea, singura, intr-un loc strain. |
|
| Cristian TEODORESCU, 25 ianuarie 2012, in Catavencii |
Oates a scris un roman taios ca o lama de ras si exasperat ca refuzul de a striga dupa ajutor al unui om care se ineaca. Apa neagra nu e o reconstituire documentara – formula de succes in America. Senatorul din roman n-are nume. Intimplator e democrat! E personajul politic de succes cu care toata lumea vrea sa dea mina. E miracolul si sansa pentru o femeie inca tinara, pe care o intereseaza politica, de a fi bagata in seama de El, apoi de a fi sarutata de El si apoi ca El sa-i propuna o escapada. |
|
| Florin IRIMIA, 23 ianuarie 2012, Suplimentul de cultura, nr. 340 |
Ce face cele doua naratiuni interesante este stilul in care sint istorisite, un stil incisiv, necrutator, care taie ca un bisturiu, cauzindu-ne rani aproape la fiecare pagina. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
 |
|

|
|
|
|
|
|
|
|
|
Joyce Carol Oates
Violul. O poveste de dragoste
|
|
|
|