Traducere din limba germana si note de Ana Muresanu

 

Aparatul de fotografiat (2008) este un experiment autobio­grafic in care Günter Grass se foloseste de vocile celor opt copii ai sai si de amintirile acestora despre tatal lor, intotdeauna ascuns in spatele masinii de scris. Daca in Decojind ceapa Grass scria despre propria tinerete pina in momentul publi­carii primului roman, Toba de tinichea, de data aceasta vorbeste despre perioada 1960‑1990, vazuta din perspectivele contradic­torii, critice, tandre si uneori acuzatoare ale copiilor sai. Apa­ratul de fotografiat care da titlul cartii este un instrument realmente magic, ce poate surprinde trecutul si viitorul deopo­triva, dar si adevarul dincolo de detaliile trecatoare. Un model Agfa de moda veche, aparatul este folosit de Marie, asistenta lui Grass, iar instantaneele surprinse de aceasta il inspira pe scriitor si ii fascineaza pe copii prin puterea lor asupra vietii si asupra artei. Cartea a fost receptata de critica literara drept un experiment extrem de indraznet, „cea mai buna scriere a lui Grass de multa vreme incoace”.

 

„Aparatul de fotografiat este o autobiografie deghizata, in care autorul le da cuvintul celor opt copii ai sai, nascuti de patru mame. Scriitorul se strecoara pe neobservate in acest concert de voci pentru a aduna si a inregistra anecdote si confidente, discutii despre amorurile lui sinuoase, despre optiunile politice, calatorii, preferinte estetice si relatii de familie. In chip de comentarii la o serie de instantanee neobisnuite, copiii lui Grass recompun istoria tumultuoasa a propriei familii, aducindu-l in scena, ca niste maestri-papusari, pe tatal lor si povestile sale.” (L’Express)

 

„Experiment fictional si, in acelasi timp, o continuare, la un alt nivel, a marturisirilor incepute in Decojind ceapa, Aparatul de fotografiat il numara printre personajele sale pe scriitorul insusi, intr-o ipostaza inedita: aceea de tata. In acest dialog regizat cu subtilitate si maiestrie, amintirile se contrazic sau se suprapun, rivalitatile reinvie si, sub ochiul atotvazator al magicului Agfa Box, dorintele cele mai tainice ies la iveala.” (Publishers Weekly)

„Pentru mine, politica si literatura nu au fost niciodata contrarii care se exclud: limba in care scriu sufera de politica; tara in care scriu indura din greu consecintele politicii sale; cititorii cartilor mele sint, ca si mine, autorul, marcati de politica. Ar avea prea putin sens sa caut idile apolitice, caci, pe nesimtite, chiar si metaforele lunii au devenit macabre.” (Günter Grass)