
|
|
 |
| Mircea GHEORGHE, februarie 2012, in Timpul, nr. 2 |
Povestirile nu se remarca prin performante stilistice, subiecte ingenioase sau rafinamente de gindire. (Ele sint) naratiuni ironice ori usor amare de intimplari aflate la limita faptului divers, portrete, conflicte epidermice, uneori aproape simple anecdote, precum povestirea „Mici intimplari de pe Saint-Germain” care deschide volumul. Dar scriitura este fluenta, dialogurile nu au nici o nota falsa, observatiile sint fine si patrunzatoare, iar personajele vii. Este suficient pentru ca lectura sa fie antrenanta si cele doua-trei povestiri mai grave si mai substantiale – „Ani de zile la rind”, „Catgut”, „Intimplarea zilei” – sa dea intregului ansamblu un aer de clasicitate. |
|
| Cristina BALINTE, 21 decembrie 2006, Cultura |
Daca titlul va sugereaza ca ar trebui sa tineti batistele la indemina pentru a sterge o lacrima, aminati gestul pentru alta carte! Mai bine puneti-va centura de siguranta, ca sa suportati impactul puternic al finalurilor neasteptate din cele douasprezece povestiri ale frantuzoaicei. |
|
| Magdalena COLOMBET, 1 decembrie 2006, Cotidianul |
Tema preferata a Annei Gavalda pare sa fie dragostea, sub toate formele sale: dorinta si dorul, lipsa dragostei, iubirea materna si amorurile din tinerete. As vrea sa ma astepte si pe mine cineva reuseste sa ne absoarba in aceste istorii personale, intime si pline de viata, care se citesc cu zimbetul pe buze, acel zimbet al identificarii complice cu personajele, unul dupa altul, pina la ultima pagina. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
 |
|

|
|
|
|
|
|
|
|
|
Anna Gavalda
Darul unei zile
|
|
|
|