 |
| Ion SIMUT, 9 noiembrie 2005, Romania literara |
 H. Bonciu e un dulce copil pe linga pornografii nostri de azi. Limbajul lui nu e vulgar, chiar daca unele scene pot parea. Categoric, din perspctiva de astazi, acuza de pornografie la adresa prozei lui H. Bonciu ne apare cu atit mai nemotivata cu cit avem termeni de comparatie mult mai indrazneti in libertinaj. In aceasta directie, ar putea fi revendicat ca un precursor, dar cu o perspectiva mai complexa asupra sexualitatii. |
|
| Simona VASILACHE, 4 mai 2005, Romania literara |
| Proza lui Bonciu, reveur solitaire, speriat de lume ca un prunc de visele rele, e un jurnal de bacanale si de iubiri mediumnice pentru fetite-femei, daruite, in sfirsit, amantului postum. Experiente de toata mina, din cele care se spun si, mai ales, dintre acelea ascunse sub pietatea gustului burghez trec, in carte, de la unii la altii, urmind doua fire: traiul la comun, vag promiscuu, instilat cu poezia «manejului», si caile pe care apuca niste «bagaje» (vieti, amintiri...) ale nimanui. |
|
| Florina PIRJOL, 28 iulie 2005, Observator cultural |
| Timp de citeva decenii, in underground, literatura lui Bonciu, straniu mixaj intre grotescul expresionist si tandretea suprarealista, cu absurde tuse de umor negru, a respirat silentios, asteptindu-si cititorii adevarati, pregatiti. Cred ca i-a gasit si sper ca, de data aceasta numarul lor sa-l depaseasca pe cel al specialistilor filologi. Si neaparat cite un exemplar in liceele patriei! |
|
| Simona SORA, 27 mai 2005, Dilema Veche |
| Exista o buna doza de subversitate in aceasta prima reeditare veritabila a lui H. Bonciu de dupa editiile princeps. Ea e data, in primul rind, de reconstituirea empatic-realista a receptarii scriitorului in diferite epoci, din excelentul studiu al Adrianei Babeti, si apoi de incadrarea lui editoriala in «noul canon». |
|
| Nicolae PRELIPCEANU, 19 mai 2005, Romania libera |
| Adriana Babeti a avut de facut o cercetare dificila pentru studiul sau introductiv, o adevarata monografie H. Bonciu, caci referirile la acest scriitor sint rare si ramase in periodicele vremii. Trebuie spus ca nici romanele sale nu sint asemenea altora, ele fiind construite, sa spunem, intr-o logica mai degraba a poeziei, din fragmente, fara preocuparea de a urmari neaparat povestirea. E mai mult o creatie de atmosfera si a unor personaje, deseori ciudate. Colectia in care a aparut cartea se intituleaza «Fiction Canon», cuvintul «canon» fascinind astazi, in sensul sau cultural, pe toata lumea, dupa ce ne-a fost impus tuturor in sens punitiv zeci de ani de-a rindul. |
|
| Iulia ARGINT, 19 iulie 2005, Adevarul literar si artistic |
| Un amestec bizar de autobiografie si fictiune, bizar pentru ca liniile de intrepatrundere tind sa fie de multe ori dificil de distins. Bizara atmosfera care se hraneste mai ales din puterea acestei proze de a transfera in intimitatea mea, care citesc, obsesiile si aparentele intreruperi in logica narativa, in modul acesta dezordonat, eclectic, de a construi, alternind pasaje diferite, incadrabile cind intr-un registru literar, cind in altul. Pentru ca asta imi pare in primul rind cartea lui Bonciu, o mica fabrica de obsesii. Personajele-cheie se materializeaza in spatiul alunecos si tulbure al visului, au o materialitate de factura onirica, dar, dincolo de doza mare de obscur a fiintei lor, mai puternica este atmosfera in care se misca povestitorul. |
|
| Doris MIRONESCU, 14 mai 2005, Suplimentul de Cultura |
| O reeditare precum aceea a lui H. Bonciu de anul acesta se doreste o corectare a amputarilor comuniste, fie si numai pentru ca editia prefatata de Adriana Babeti «umple» crosetele utilizate de volumul similar publicat in 1984 in seria de «Restituiri» a Editurii Dacia. Este mai mult decit semnificativa titulatura colectiilor in care a aparut volumul de proza al lui Bonciu: daca in sistemul editorial comunist el nu putea face parte decit din seria «tolerata» (cu crosetele de rigoare, si asta in cel mai bun caz, deoarece un roman precum Rusoaica de Gib Mihaescu nu a putut aparea nicicum), acum Bonciu reprezinta ofensiva «canonica» ce ar putea schimba modul in care este perceputa traditia romanului romanesc. |
|
| Ciprian MACESARU, , Sapte Seri, Nr. 434 |
| Bagaj... si Pensiunea doamnei Pipersberg sint doua romane expresioniste, bizare, grotesti, fascinante, cu portrete viguroase, pline de fantezie si excelente pagini de erotism. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
Ultimele aparitii
