|
|
 |
| Andreea VLAD, octombrie 2005, Realitatea romaneasca |
 Prozele sale scurte traiesc inainte de toate prin limba vie, maleabila si cuceritoare a personajelor sale, fie ca e vorba de fetita care i se adreseaza celui mai bun prieten al sau, sopronul, tinarul intelectual pretios care descopera ca si-a petrecut o noapte cu un personaj de o sexualitate incerta sau de baietii de gasca, cei care dau si titlul volumului, adevarati plonjori intr-o limba orala de un umor nebun si in acelasi timp foarte expresiv stilistic. Martor neincrincenat, dar fin al hatisurilor tranzitiei, scriitorul creeaza personaje si caractere din simple detalii ale vietii cotidiene. |
|
| Mihaela SPINEANU, noiembrie 2005, Elle |
| Dan Lungu recidiveaza: ia, din nou, bucati de realitate si face din ele literatura. Prozele adunate aici sint pline de personaje haioase: o fetita care sta de vorba cu Sopronul pe care l-a desenat, niste baieti cu scoala vietii, care se numesc Franzela, Fasola, Paganel sau Varu, o englezoaica pe nume Chiara care vine cu ajutoare in Romania si se casatoreste cu Catalin si multe altele, care mai de care… |
|
| Silviu GONGONEA, iunie 2008, in Scrisul romanesc |
| Promiscuitate, instinct si elementar, priza imediata la cotidian, gratuitate, ar putea fi citeva dintre etichetarile de suprafata ce ar putea fi aduse la volumul lui Dan Lungu. Cum discursul este atent supravegheat, prozelor li s-ar putea imputa cel mult aparenta neglijenta in constructia unor personaje. Dar ea se potriveste destul de bine cu atmosfera intregii carti, cu imperfectiunea pe care personajele o simbolizeaza. |
|
| Andreea GRINEA, februarie 2006, Timpul |
| Baieti de gasca este un volum suplu, aerisit, care adaposteste in copertile in spirit national(ist) momente de proza scurta memorabile, a caror piesa de rezistenta o reprezinta povestirea omonima. Celelalte «partituri» gliseaza pe variatiunile unei lumi surprinse in tunelul tranzitiei, decupind din existenta unor personaje instatanee… Marca Dan Lungu ramine cea mai potrivita eticheta de lipit pe fruntea acestui volum. |
|
| Mircea MIHAIES, 8 octombrie 2005, Cotidianul |
| Rupte din viata imediata – dar rupte cu mult farmec –, prozele vorbesc, in limbajul brutal-moale al realitatii, despre foarte neobisnuitele personaje obisnuite: probleme marunte ce se dovedesc de importanta planetara, obsesii morbide ce se topesc in insignifiant. Va veti amuza! |
|
| Elena VLADAREANU, 8 noiembrie 2005, Averea |
| Dan Lungu pare sa scrie o singura carte. Toate prozele sale de pina acum – includ aici si romanul Raiul gainilor, gindindu-ma totodata si la viitoarele sale carti – alcatuiesc monografia unei lumi autentice, surprinsa in sute de nuante si ipostaze: mizerie si inocenta, injuratura si bucurie, tinerete, comunism, democratie, abjectie, betie. Desigur, fiecare zona cu limbajul propriu. Acolo unde este loc pentru un argou savuros (vezi chiar proza care da titlu volumului), este loc si pentru candoarea copilariei («De vorba cu Sopron»). Totul sub acoperisul aceleiasi lumi scrise. |
|
| Doris MIRONESCU, 3 decembrie 2005, Suplimentul de cultura |
| In cel mai recent volum de povestiri, Baieti de gasca, Dan Lungu nu se dezminte: scrie, la fel, povestiri «crude si insolite» despre peisajul uman al Romaniei de azi, unul bogat in abjectie, in diferite semnale ale degradarii morale si complet lipsit de capacitatea autoscrutarii. Din cauza acestei ultime caracteristici, lumea despre care vorbim nu poate fi privita decit din afara si doar cu mare greutate, ca printr-un geam murdar. Nu se pune problema de a «intelege» oamenii sau intimplarile din ea. De aceea, autorul incearca doar sa produca o justa reflectare a acestora. |
|
| Dan LUNGU in dialog cu Daniel CRISTEA-ENACHE, 26 decembrie 2011, pe LiterNet.ro |
| Multe dintre cartile mele sint scrise in strainatate, insa pe niciuna nu o sa vedeti notat la sfirsit Paris, Lille, Mont Noir sau Viena, pentru ca nu cred ca are vreo relevanta. Si inca ceva, nu e niciun fel de snobism la mijloc in a scrie intr-un oras sau altul, vezi bine, draga Doamne, nu pot tine creionul in mina sau nu pot apasa pe tastatura sau nu-mi vine inspiratia daca nu ma aflu intr-o capitala europeana, ci pur si simplu m-am dus acolo unde mi s-a dat o bursa, ca sa am destula liniste. Pentru mine, cind sint la masa de scris, ca sint la Cotusca sau la Berlin e totuna.Cind am scris Baieti de gasca, timp de o luna, pina a veni familia in vizita la mine, nu am vazut decit vreo suta de metri din Viena, de la apartamentul unde eram gazduit pina la Zielpunkt-ul din colt, unde mergeam sa-mi iau mincare. |
|
| Daniel CRISTEA-ENACHE, 24 august 2007, in Romania literara, nr. 33 |
Meritele volumului de fata reconfirma calitatile scrisului «scurt» al lui Dan Lungu: respiratie naturala a paginii, fie ea linistita ori accelerata, mobilitate stilistica, dexteritate in schimbarea registrelor si totodata acel sens penetrant al desfasurarii de forte pe care comentatorii de fotbal il denumesc cu termenul, simpatic, de «perpendicularitate pe poarta». |
|
| Dan LUNGU, 22 octombrie 2005, erviu cu George ONOFREI, in Suplimentul de cultura |
| Am urmat gimnaziul la o scoala de cartier, destul de «excentrica» – o data, ca era la marginea orasului, apoi, prin diversitatea umana. Aveam colegi cu care ma intilneam mai des la scaldat la iaz decit in clasa, multe dintre personajele din Baieti de gasca au un corespondent in mentalitatea acelei lumi si a acelui timp.Cit priveste «Ego. Proza», colectia in care a aparut Baieti de gasca, a doua mea carte de la Polirom, cred ca proiectul deschide o competitie teribila, majoritatea cartilor sint de foarte buna calitate. Ma simt intr-un pluton de elita, desi termenul are ceva cazon, intr-un val de tineri foarte bun si care deseneaza, intr-un fel, harta literaturii tinere. Dar nu trebuie sa uitam ca mai exista autori tineri care nu sint aici, dar care conteaza: de la Ioana Bradea la Florina Ilis. |
|
 | | 1 | 2 | 3 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Dan Lungu
Cum sa uiti o femeie (editie noua)
|
|
|
|
Ultimele aparitii
