|
|
 |
| Daniel CRISTEA-ENACHE, 22 august 2007, in Evenimnetul zilei |
 Dan Lungu s-a specializat, treptat, intr-o literatura adresata in egala masura comentatorilor si consumatorilor. El a inteles acest lucru extrem de simplu: ca proza, in buna masura, se scrie nu pentru sine, ci pentru un altul. Pentru altii, cat mai multi. E suficient sa te raportezi la experiente de mai toti cunoscute, la trenduri existentiale in comunism si in capitalismul postrevolutionar, pentru a insera fara probleme, in albia lor, o anumita perspectiva. Iar stilul functional, «americanesc», e a doua atractie a povestirilor din volumul Baieti de gasca. |
|
| Adina DINITOIU, 20 octombrie 2005, Observator cultural |
| Dan Lungu este deja un scriitor matur, exersat in toate genurile literare. Scrie o proza scurta extraordinara. Nervoasa, percutanta, diversa, se citeste pe nerasuflate. Este vreun secret la mijloc? Nu: este vorba despre o proza caragialesca, orala, de observatie sociala, umoristica, dar aratind de fiecare data si reversul medaliei, tristetea, deziluzia, tragedia cotidiana. Este, poate, genul de proza care nu se uzeaza, nu se demodeaza niciodata, precum un clasic al stilurilor literare, care garanteaza intotdeauna cititorii, dar care, in schimb, nu este la indemina oricui.Baieti de gasca are cel putin doua merite importante: pe de o parte, resuscitarea oralitatii, cu punerea in miscare a tuturor registrelor lingvistice, iar pe de alta, resuscitarea autenticismului optzecist, prin tematizarea raportului realitate-fictiune. |
|
| Cristian TEODORESCU, 14 noiembrie 2005, Cotidianul |
| Cea mai noua carte a lui Dan Lungu de povestiri, care isi ia titlul de la cea mai izbutita dintre ele, Baieti de gasca, te surprinde mai ales prin puterea autorului de a-si metamorfoza vocea. Au mai incercat si altii inaintea lui asemenea experiente de ventrilocie literara. De la Caragiale incoace, prozatorii nostri cu ureche buna si in stare sa-si traiasca personajele pina la totala dedublare s-au ocupat de asa ceva. Dan Lungu se apropie insa atit de mult de personajele lui, incit sfirseste prin a intra pe de-a-ntregul in pielea lor. Ia vocea unei fetite socate de brutalitatea vietii de familie si de promiscuitatea vietii intr-un apartament de bloc. Sau se transforma intr-un baiat de gasca si isi povesteste experientele intr-un limbaj argotic, care nu ocoleste nici unul dintre cuvintele cenzurate din ultima editie a Dictionarului explicativ al limbii romane. |
|
| Catalin STURZA, 10 octombrie 2005, Ziua |
| Si in Baieti de gasca Dan Lungu insira o colectie de proze scurte in care banalul cotidian, fanteziile copilariei, limbajul argotic, inventivitatea unor adolescenti rebeli, faptul divers tragic sau amuzant sint principalii actanti. In ciuda unui sentiment de anxietate sociala, in fata saraciei, a degradarii umane, a coruptiei, pe care il imprima si celelalte volume de povestiri, lumea lui Dan Lungu nu este niciodata pe de-a-ntregul derizorie, lipsita de speranta si sordida. Personajele, desi multe ridicole sau vulgare, nu sint simple marionete care bintuie, fara identitate, prin tranzitie. Intotdeauna apare un detaliu umanizant, fie ca este un gest, o nuanta a limbajului sau o gaura in ciorap, care proiecteaza chiar si figurile secundare intr-o lumina tridimensionala. In plus, Dan Lungu nu este deloc un scriitor sumbru si pesimist, textele sint memorabile, dincolo de ceea ce istorisesc. |
|
| Rudolf Stumberger, , pe www.stern.de |
| O fresca impresionanta si lipsita de menajamente a Romaniei de azi. In ciuda amaraciunii si a tristetii, cartea este foarte captivanta, caci viata trebuie luata cu umor. Atunci totul merge mai bine. Sau oarecum mai bine. |
|
| Mathias Schnitzler, , in Berliner Zeitung: http://www.berlinonline.de/berliner-zeitung/ |
| Baieti de gasca e o culegere de povestiri in care europeni din Vest se ratacesc prin Romania, rolul femeii si al barbatului, asa cum le cunoastem noi capitalism, se schimba brusc, unde se povesteste despre mafioti sau despre romanii romanilor, adica despre tigani. Marea diferenta Est-Vest se vede pornind chiar de la alimentatie. In timp ce produsele de soia sint tot mai indragite in Europa de vest, unde oamenii satui de atata carne cauta alternative, romanii urasc din suflet tot ce e legat de soia, pentru ca pe timpul rationalizarii alimentare ea servea de inlocuitor pentru aproape orice. Lungu jongleaza cu clisee si prejudecati, le duce la absurd sau in zona rizibilului. Diseca visele romanesti despre vestul de aur si povesteste despre viata de zi cu zi in provincie. Atat “Baieti de gasca” cat si Raiul gainilor pun problema identitatii romanilor in Europa intr-o maniera deosebit de amuzanta. |
|
| , , in Neue Zurcher Zeitung http://www.nzz.ch |
| Rareori a fost descrisa catastrofa la un mod mai ironic si prapastios! Catastrofa, adica trezirea dupa o noapte petrecuta nu-se-stie-cum si confruntarea, a doua zi dimineata, cu o femeie straina care e dispusa sa accepte cererea in casatorie pe care pretinde ca i–ar fi facut-o personajul... Groaza e fara margini, iar situatia absurda e inscenata delicios. Iar acesta nu este unica bijuterie din carte. Seful unei gasti de elevi dintr-o provincie din nord-estul Romaniei foloseste un limbaj care consta dintr-un amestec de argou si mania grandorii - atit prin aceasta cit si prin partidele de betie si fanteziile sexuale ale personajului textul aminteste pregnant de “Portocala mecanica” a lui Anthony Burgess. In alt loc, Lungu descrie la un mod extrem de convingator instrainarea dintre Est si Vest, observind fundamentalistii ecologici in Lil |
|
| Bruno Lasser, , in Vorarlberger Nachrichten: www.laesser.at |
| Baieti de gasca nu este, fara indoiala, o carte pentru oameni plapinzi, cu nervii slabi, insa este cu siguranta un puternic semn de vitalitate literara dintr-o noua Europa, unificata. |
|
| Ines Bayer, , 3Sat: www.3sat.de |
| In proza scurta a lui Dan Lungu se remarca o mare nevoie de onestitate. De onestitatea romanilor fata de ei insisi, pentru a nu uita experienta din epoca Ceausescu si a nu rastalmaci rezultatele schimbarilor de dupa 1989. Lungu tematizeaza problemele tarii cu o mare abilitate si intr-un mod foarte deschis, le inveleste intr-un savuros ton de bavardaj si le diseca pe alocuri cu ascutita ironie. De la existenta coruptiei pina la discriminare, se ocupa de mai toate temele critice actuale. Pe linga aceasta insa, zugraveste si multe scene din viata cotidiana cu o lejeritate jucausa - textele sale sint mici studii pline de umor, introspectiuni profunde intr-o lunga serie de destine individuale. Prin aceasta proza lui este deosebit de interesanta si dincolo de granitele Romaniei. |
|
| BML, , in Dienstag |
| Dan Lungu povesteste pe un ton direct si proaspat care ne convinge. Personajele sale sunt uneori sarcastice, alteori nostalgice, nu totdeauna corecte si deseori bete crita. Un singur lucru nu mai poseda deloc: iluzii. Ieri sau azi, pentru ei nu exista diferenta. Protagonistii lui sunt oameni simpli care n-au avut o functie importanta nici pe timpul lui Ceausescu, si nu s-au capatuit nici dupa Marea Cotitura. |
|
 | | 1 | 2 | 3 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Dan Lungu
Sint o baba comunista! (Editia 2011)
|
|
|
|
Ultimele aparitii
