 |
| Jean MATTERN in interviu cu Doinel TRONARU, 3 aprilie 2009, in Evenimentul zilei |
Gabriel, eroul meu, vrea sa afle, sa stie cine este. La capatul cautarii, el nu este doar evreu. Vorbim de identitate, dar de fapt avem de-a face cu multiple identitati. Nu exista o identitate, sint mai multe raspunsuri. Nu exista un singur raspuns. Religia este, intr-adevar, importanta pentru el, fiindca ii arata puterea cuvintului. Este important pentru Gabriel, fiindca el nu crede in puterea cuvintului. |
|
| Jean MATTERN, 3 aprilie 2009, in Cotidianul |
Este, in mare parte, o carte depre tacere, o tacere care vine din ambele parti. Atunci cind Gabriel pune intrebari, tatal sau ii spune sa nu incerce sa afle raspunsuri, raminind fiecare in tacerea lui. Multi oameni sint blocati in propria tacere. Iar Gabriel, fiindu-i refuzat accesul la limba materna a parintilor sai, se simtea exclus din aria lor afectiva. Iar pe de alta parte am vrut sa scriu o carte despre limbaj. |
|
| Silviu LUPESCU, 28 aprilie 2009, in Bucurestiul cultural |
Romanul e muzical prin stil, prin echilibrul limbajului, prin economia bine temperata a mijloacelor de a comunica. E armonic prin structura contrapunctica, asemenea unei inventiuni de Bach. Trei voci se inlantuie, enunta, reiau si dezvolta temele pe rind: moartea, iubirea, prietenia, singuratatea, cautarea sinelui si a cuvintelor. E vocea trecutului apropiat, urmata de cea a copilariei si a adolescentei. In fine, cea de-a treia, vocea discreta a prezentului, cu acorduri staccato, marcheaza momentele care dau textului substanta si ii confera, treptat, inteles. O constructie pe care nu as putea-o numi cu alt termen decit inteligenta. |
|
| Jean MATTERN in interviu cu Cristina HERMEZIU, 14-20 martie 2009, in Suplimentul de cultura |
Gabriel nu este insa Jean si nici Jean nu este Gabriel. Nu e o carte autobiografica, acest aspect este foarte important pentru mine. E adevarat ca intrebarile care il framinta pe Gabriel mi le-am pus eu insumi in viata mea. Cartea nu e autobiografica in fapte sau in intriga pe care o povestesc: eu nu sint traducator, n-am trait la Londra, am trei copii, Gabriel nu are, in orice caz a fugit cind a aflat ca va deveni tata. Daca aceasta carte este intr-un fel autobiografica nu e in derularea intrigii sale, ci in interogatiile care o alimenteaza. Ce am gasit amuzant, dar asta s-a intimplat la sfirsit, cind m-am distantat de ceea ce scrisesem, a fost modul in care aceste interogatii au cautat o travestire literara intr-o intriga care nu este autobiografica. |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
 |
|