|
|
 |
| Dan Silviu BOERESCU, februarie 2007, Playboy |
 La virsta de 16 ani, inaintea Conjuratiei imbecililor, si cu 16 ani inainte sa se sinucida, in New Orleans exista un scriitor incredibil de care nu aflase nimeni. Romanul face dovada unui talent incomod. |
|
| Ana-Maria ONISEI, 3 februarie 2007, Suplimentul de cultura |
| Fragilitatea si nostalgia care se insinueaza printre rindurile acestei carti sint asemenea ingenuitatii unei priviri de copil atunci cind il intrebi prea multe lucruri ce tin de lumea «oamenilor mari». El poate trece drept confuz, dar intuieste, simte, percepe si exprima suficient. Finalul Bibliei de neon nu e unul asteptat in sensul ca ar fi previzibil, doar ca atmosfera apasatoare – senina, altfel, in conditia ei – te lasa in imposibilitatea de a spera. Poti, cel mult, sa astepti alaturi de personaje o fringere a falsului echilibru. Si sa accepti directetea unui povestitor precoce, genial. |
|
| Adriana BITTEL, 22 februarie 2007, Formula As |
| Biblia de neon e povestea la persoana I a lui David, din prima copilarie si pina la sfirsitul adolescentei, a familiei lui, izolate pe deal, in marginea unui mic oras provincial. Membrii acestei familii sarace respinse de obtuzii si bigotii locuitori din vale fiindca nu le seamana sint un tata visator, pagubos si brutal, care se inroleaza si moare in Europa, in al doilea razboi, mama – care isi pierde mintile din aceasta cauza – si sora acesteia, matusa Mae, fosta cintareata de bar si femeie usoara, venita spre batrinete sa se alature singurelor ei rude. Intre mama care a rupt puntile cu realitatea si s-a retras in lumea nebuniei ei si matusa libertina care sfideaza tirgul amortit si nu vrea sa se lase infrinta de viata, David se maturizeaza prematur, presat de responsabilitate, traieste o prima iubire inocenta si imposibila, isi observa concetatenii si in finalul dramatic evadeaza din zona fada, gri, intr-un mod dramatic si neasteptat. Sint sigura ca un asemenea roman scris de un copil n-ati mai citit. Si ca il veti iubi pe John Kennedy Toole. |
|
| Doina IOANID, 20-26 septembrie 200, in Observator cultural |
| Romanul te cucereste prin simplitatea naratiunii si prin vizinea needulcorata asupra vietii. Biblia de neon este un roman despre caderea in lume, despre complicatele relatii cu ceilalti, despre neputinta tragica de a schimba mersul lucrurilor, un roman uimitor de matur, scris cu o profunzime si o simplitate de invidiat. |
|
| Ioana CALEN, 19 ianuarie 2007, Cotidianul |
| Biblia de neon este una dintre ele mai placute surprize editoriale din ultimele citeva luni. Taietura nesofisticata de fraza, descrierile metodice, felul in care se creeaza analogiile si in care se leaga intimplarile cu ideile si modul in care se produc flashback-urile trimit cu gindul la o logica de copil. Profunzimea, ironia si atentia la detaliu din unele pasaje referitoare la societatea si comunitatea in care a crescut autorul denota insa o minte lucida, matura, care stie si a vazut multe si poate judeca foarte obiectiv lucrurile. Spre deosebire de Conjuratia imbecililor, care are o naratiune bine stapinita, puternica si cruda, Biblia de neon este de un lirism tandru, simtindu-se foarte usor vocea din off de copil. |
|
| Ana-Maria ONISEI, , Suplimentul de cultura, 3 februarie |
| Fragilitatea si nostalgia care se insinueaza printre rindurile acestei carti sint asemenea ingenuitatii unei priviri de copil atunci cind il intrebi prea multe lucruri ce tin de lumea «oamenilor mari». El poate trece drept confuz, dar intuieste, simte, percepe si exprima suficient. Finalul Bibliei de neon nu e unul asteptat in sensul ca ar fi previzibil, doar ca atmosfera apasatoare – senina, altfel, in conditia ei – te lasa in imposibilitatea de a spera. Poti, cel mult, sa astepti alaturi de personaje o fringere a falsului echilibru. Si sa accepti directetea unui povestitor precoce, genial. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
John Kennedy Toole
Conjuratia imbecililor
|
|
|
|
Ultimele aparitii
