|
|
 |
| Ana-Maria ONISEI, mai 2007, Tabu |
 Cum arata fiinta golita de spirit in goana pentru senzational? Ca un lunatic dependent si insetat de (auto)mutilare. |
|
| Ovidiu SIMONCA, aprilie 2007, ElleMan |
| Chuck Palahniuk e tipul de autor care te trezeste dindu-ti un pumn in cap. La inceput esti nauc, visarea s-a terminat, dar, cu timpul, iti dai seama ca, daca nu primeai lovitura, ramineai si astazi, cu ochi natingi si umeziti de emotie, in fata celor care iti vind farse televizate pe post de povesti autentice. |
|
| Mihail Vakulovski, 6-19 iulie 2007, Zile si nopti |
| Chuck Palahniuk este cunoscut ca «portdrapelul generatiei nihiliste» si ca autorul romanului Figth Club dupa care s-a facut filmul devenit imediat celebru. Si daca Figth Club a fost considerat romanul sfirsitului de mileniu II, alt roman de-al aceluiasi scriitor Bintuitii, e considerat a fi romanul inceputului de mileniu III. «Bintuitii: un roman de povesti» este un fel de Decameronul contemporan, o carte in care naratiunea devine mai importanta decit naratorul, povestirile sint mai importante decit personajele, care, desi au multe de aratat si de ascuns, pica in umbra propriilor povesti. In roman exista toate slabiciunile si defectele si obiceiurile si obisnuintele si carcteristicile omului modern si ale societatii in care traim. (Daca nu v-am povestit nici una dintre povestile bintuite inseamna ca vreau sa aveti aceeasi placere ca si mine la lectura lor.) |
|
| ***, 2 august 2007, in Capital |
| Chuck Palahniuk, jurnalist si prozator american, care a cunoscut celebritatea odata cu romanul sau Fight Club, reuseste in Bintuitii un tur de forta literar. Cele 23 de povestiri care compun aceasta carte sint printre cele mai socante lucruri scrise vreodata de acest maestru al provocarii. |
|
| Ana-Maria ONISEI, 17 martie 2007, Suplimentul de cultura |
| Americanul Palahniuk plaseaza, in Bintuitii, contururile aceleiasi realitati paralele nascute dintr-o carne sociala veridica si imediata (vezi Fight Club si Sufocare) in care deznadejdea spiritului uman e asfixiata de nebunia salvarii imediate, masturbarea e ridicata la rang de religie, iar exhibitionismul e dorinta de a stirni iubire. Bintuitii, acest roman de povestiri (fantome si poeme, am putea adauga), are, dintre toate scrierile lui Palahniuk, cea mai pregnanta tenta «jurnalistica». Dincolo de morbidul, scabrosul si taieturile la diateza activa care fac marca scriitorului american, dar si de obsesia vesnic-subiectiva nimeni-n-o-sa-te-iubeasca-vreodata-pentru-ceea-ce-esti, Palahniuk reuseste ceva de invidiat: sa treaca toate marturisirile acestor oameni precum papusile gonflabile intr-un univers necenzurat al contemporaneitatii. |
|
| Mihai IOVANEL, 17 aprilie 2007, Gandul |
| Cind am vazut prima data Fight Club m-am intrebat, la fel ca toata lumea, cine dracu' e Chuck Palahniuk. Dupa aia Polirom i-a tradus trei carti (Fight Club, Sufocare si Jurnal). Prima mi-a placut – poate nu la fel de mult ca filmul care o ecraniza, dar suficient de mult ca sa zic ca-s fan. Dupa a doua m-am bosumflat si am zis «mersi, nu mai servesc». Dupa ce am servit-o si pe a treia, m-am enervat ca am servit-o. Numiti-ma Ishmael sau cum va mai trece prin cap si dati-mi sa maninc untura de balena – dar nu am rabdat sa nu o citesc si pe a patra. Se numeste Bintuitii si sa spun ca mi-a placut ar insemna sa comit un eufemism. In acest roman, Palahniuk e mai gretos decit doua degete in git; mai direct decit un unspe metri; mai insinuant decit o moasa comunala; mai dement decit radacina patrata a lui 2 si, inainte de toate, mai in forma decit oricare alt Palahniuk. |
|
| Catalina GEORGE, 15 aprilie 2007, Evenimentul zilei |
| Cine il cunoaste pe scriitorul american Chuck Palahniuk din Fight Club, cartea-cult care a produs si un film la fel de fascinant, isi va vedea asteptarile intrecute de penultimul roman publicat de acelasi autor. Bintuitii a fost primit cu cronici extrem de favorabile in presa din SUA, dar si in cea britanica, de la The Guardian pina la Playboy. Cartea ingrozeste si fascineaza in acelasi timp cu cele 23 de povesti foarte personale si socante. Asa cum face si in alte carti, Palahniuk isi pune protagonistii in cele mai banale, dar penibile situatii. Acum ia o mina de americani mai mult sau mai putin obisnuiti – o fosta Miss America, o femeie cu un implant inestetic de silicoane, o bogatasa fascinata de viata vagabonzilor - si ii «dezbraca» de toate trucurile lor. Grupul s-a format in urma unui anunt, care invita la un experiment. Participantii trebuie sa renunte pentru trei luni la vietile lor, retragindu-se sa scrie. La fata locului, totul devine macabru: grupul este izolat intr-un teatru dezafectat, unde fiecare simte nevoia sa distruga cite ceva ca sa aiba ce povesti. Vor sa scape de propriile intimplari care ii bintuie si incearca sa creeze una noua si falsa, pe cea a supravietuirii eroice. Astfel, visul american de prosperitate devine scenariul horror despre cum putem deveni bogati vinzindu-le altora suferinta noastra inventata, in speranta de a scapa de cea reala. |
|
| C. ROGOZANU, 14 aprilie 2007, Suplimentul de cultura |
| Am povestit cartea asta oamenilor de linga mine cam asa cum se povestesc filmele in copilarie, dintr-o nevoie dureroasa de a transmite repede story-ul mai departe. Literatura «buna» ramine de obicei prin ceea ce nu se poate spune, prin unicitatea scrierii, prin ruperea dureroasa a ombilicului care o leaga de realitate. O poveste buna este aceea care cere sa fie repetata la infinit, indiferent de suportul estetic. Bintuitii este o aparitie-eveniment prin forta lui incredibila si printr-o traducere care merita atentia tuturor juriilor literare anul acesta, aceea a lui Rares Moldovan. |
|
| Maria ANDRIES, 13 noiembrie 2007, pe www.blogsport.ro |
| E o carte fascinanta ca un cintec criminal de leagan. Casa de creatie se dovedeste, nici nu se putea altfel, destul de bintuita. Nu de fantome, ci de traumele scriitorilor-prizonieri. Fiecare, cu istoria lui de groaza, cu inelul cu diamant din cenusa sotului, cu ticul, boala, nevoile si spaimele lui. Reporteri care ar ucide, la propriu, pentru o stire buna, femei care se mutileaza pentru a avea succes, bogati care se abrutizeaza din plictis, cupluri care se filmeaza pentru a se imbogati, maseuze care maseaza criminal, veterani din Golf imbracati in clovni, politisti care sterpelesc heroina din dulapul cu probe. Si altii, si altii. O galerie de monstri, veti spune. Da, felul neasteptat cum sint povestiti monstrii astia face toti banii. Felul cum sint intorsi pe dos, ca niste papusi stricat-complicate, aproape te miri ca din ei curge cuvintul singe, nu rumegus. Felul cum isi pierd corpurile pe drum, bucata cu bucata, convinsi ca asa trebuie sa fie, daca vor sa aiba succes. Convinsi ca singura solidaritate posibila e sa se devoreze unul pe altul. Maninca-ti aproapele! suna porunca. Si apoi taie-ti degetele ca sa-ti scrii opera. |
|
| Cristina BALINTE, 10 mai 2007, Cultura |
| Cititorilor, daca va da inima ghes, «abandonati-va viata obisnuita timp de»... Ei bine, nu chiar «trei luni», ci doar citeva zile. Dezgustati-va de scirnavia societatii pe care ati fost invatati sa o vedeti in roz-bonbon! Degustati taria romanului incizat cu poeme si povestiri feroce, in traducerea brici a lui Rares Moldovan! |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
Ultimele aparitii
