
|
|
 |
| Mirel BANICA in interviu cu Elena VLADAREANU, 9 mai 2007, Romania libera |
O carte «academica» este primita in general dupa justa ei valoare. Eu nu consider subiectul «incomod». Acesta ii poate deranja doar pe cei care judeca lumea in alb si negru, uitind ca exista si tonuri de gri. Nu exista subiecte «incomode» intr-o dezbatere normala, ci doar insuficient cercetate. |
|
| Robert BALAN, 27 aprilie 2007, Gindul |
Raportul dintre biserica si miscarea legionara a fost si ramine in continuare o enigma. Dincolo de reactiile care pot fi provocate numai de privirea fotografiei de pe coperta (zeci de preoti in fruntea unui miting legionar), cartea lui Banica isi propune sa analizeze contextul politic, dar si relatiile dintre fascismul italian si Biserica Catolica sau nazismul german si Bisericile protestante si poate cel mai important, Biserica Rusa si statul comunist. |
|
| Marius VASILEANU, 25 februarie 2011, in Ziarul de duminica |
In excelenta sa carte pe acest subiect Biserica Ortodoxa Romana, stat si societate in anii '30 , cercetatorul Mirel Banica arata ca ierarhii romani crestin ortodocsi au fost mult mai prudenti si circumspecti cu fenomenul legionar. In mod evident, miscarea legionara a fost o miscare identitara la inceput, dar care urma sa intre din pacate in siajul miscarilor de extrema dreapta europene pe un fundal socio-politic local si international dintre cele mai incordate. In acest sens, BOR constientizeaza pericolul, iar sedinta Sf. Sinod din 22 februarie 1938 ia decizia de distantare de politic. Consecinta: "O buna parte din literatura legionara a exilului, publicata dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial, nu are cuvinte suficient de grele pentru a-l judeca pe Patriarhul Miron Cristea, considerat unul dintre «calaii Capitanului»", arata Mirel Banica (p. 162). |
|
| Mirel BANICA, 2-8 august 2008, in Suplimentul de cultura |
Orice incercare de a aborda subiectul relatiei dintre Biserica si politica in anii ’30 din Romania risca inca sa se transforme rapid in polemica. Spun «inca» gindindu-ma la distanta scursa de la evenimentele propriu-zise, dar si la cei aproape 20 de ani de dupa ’89, perioada in care s-a putut scrie liber asupra subiectului. In lucrarea sa devenita un clasic al stiintelor sociale, La Memoire, l’histoire, l’oubli, Paris, 2000, Paul Ricoeur avanseaza inca de la inceputul studiului ideea ca o memorie manipulata, controversata sau traumatizanta constituie una dintre principalele cauze ale fragilizarii identitatii unei natiuni. Or, memoria anilor ’30 din Romania reprezinta o excelenta ilustrare a tezei marelui istoric francez. Memoria acelor ani si a episoadelor dramatice intimplate atunci continua sa ridice intrebari memoriale delicate, sa dea nastere la suspiciuni si nesiguranta, fragilizindu-ne trecutul recent. |
|
| Codrut CONSTANTINESCU, 12-18 iunie 2007, 22 |
Mirel Banica reuseste sa surprinda intr-un numar relativ redus de pagini o paleta larga de problematici legate de evolutia Bisericii Ortodoxe Romane in anii 1930 si inceputul anilor '40, una dintre cele mai tumultuoase perioade din istoria statului roman, deci si a Bisericii Ortodoxe. Remarcam tinuta academica de nivel inalt, chiar daca in unele momente aceasta determina o rigiditate stilistica prea accentuata. Acest studiu trebuie apreciat, cu atit mai mult cu cit autorul nu a avut acces la arhivele Bisericii Ortodoxe Romane, neajuns pe care insa l-a remontat (partial) printr-un atent studiu al diverselor colectii de ziare interbelice, dar si printr-o bibliografie occidentala remarcabila. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
 |
|

|
|
|
|
|
|
|
|
|
Mirel Banica, Codrut Constantinescu
Enervari sau despre bucuria de a trai in Romania
|
|
|
|