|
|
 |
| Calin TEUTISAN, nr. 4/203, aprilie 2, Apostrof |
 Cartea lui Ion Vianu arata, deloc paradoxal, nu doar echilibrul si maturitatea scriitorului, ci si ale omului dindaratul textului. Blestem si binecuvintare reafirma calmul si civilitatea dialogului pe care orice lectura il presupune, precum si credinta lucida in supravietuirea, sub varii forme, a (deja!) «ereziilor» individualist-subiective. |
|
| Igor MOCANU, martie 2008, in Noua literatura |
| Cartea lui Ion Vianu, Blestem si binecuvantare, este, in primul rind, un exemplu corect si neofensator despre cum sa-ti publici conferintele, cind acestea trateaza teme relativ diferite, sau articolele, cind consideri ca ce ai spus cu ceva vreme in urma mai poate interesa pe cineva astazi. Le gasesti ambelor categorii o tema mare, comuna, de dorit cit mai abstracta, apoi, ce e mai important, completezi golurile care se creeaza de la o conferinta la alta cu texte noi, ca sa poti acoperi tematica majora pe care ai avansat-o din titlu. Daca mergi pe aceasta formula, textele nu mai dezerteaza centrifug de la tema spre departamentul «si altele», iar ideile te imbogatesc condescendent. |
|
| Dana PARVAN-JENARU, 5 octombrie 2007, in Romania literara |
| Eseurile sint dense, cu putere de iradiatie si relevanta axiologica, atit timp cit literatura si psihanaliza ni se dezvaluie exclusiv in punctele lor tangentiale, fiind ignorate deosebirile care tin de obiectul investigarii, de procedeele adoptate, de expresivitate si, nu in ultimul rind, de caracterul stiintific al acestora si de implicatii. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ion Vianu
Amor intellectualis. Romanul unei educatii (editia 2011)
|
|
|
|
Ultimele aparitii
