|
|
 |
| Ovidiu PECICAN, nr. 99, 2010, in Bucurestiul cultural |
 Realismul bine structurat si incarnat de proza Doinei Rusti isi da intilnire la fiecare colt cu iesirea in largul lumii fictionale, intr-o maniera care aclimatizeaza teme si motive universale la contemporaneitatea rurala sau citadina romaneasca, permitindu-i autoarei sa puna bazele unui registru de creatie in care teritoriile proprii devin recognoscibile atit prin tipologia subiectelor, cit si prin tratarea lor stilistica. |
|
| Adriana BITTEL, nr. 916, 2010, in Formula As |
| Afirmata in ultimii sase ani in proza si publicistica, Doina Rusti are imaginatie, placere de a povesti si o putere de munca iesita din comun. Daca in cele patru romane publicate pana acum talentul ei de a impleti destine variate se desfasura pe planuri vaste, intre real si supranatural, in prozele scurte, care au alte reguli de constructie, scriitoarea decupeaza «intimplari» carora cititorul e chemat sa le imagineze un inainte si dupa. Volumul de azi e conceput ca un sirag al carui fir de legatura, dat din titlu, e Bucurestiul, iar margelele de sticla, complicat reflectate unele in altele, au dimensiuni si grade diferite de slefuire. Poleiala comuna e ideea granitei permisive, a canalelor de comunicare intre prezent si trecut, dintre viata si vis, dintre traire si memorie. |
|
| Daniela Firescu, nr. 6/2010, in Ramuri |
| Recuperind o intreaga traditie livresca (de la Caragiale la Mircea Eliade), toposul acestor inexplicabile transgresiuni este Bucurestiul surprins in arsita verii, intr-o canicula fabulatorie ce deruleaza filmul unor iubiri juvenile amplificand senzatii si trairi. Barometrul ce inregistreaza oscilatiile acestui teritoriu emotiv alege sunetul ca instrument de masura, de captare a celor mai sensibile reverberatii ce influenteaza starea de spirit, mutatiile pe care le traverseaza personajele.
Camasa in carouri si alte 10 intimplari din Bucuresti are o culoare locala, balcanic-fanariota ce se muleaza perfect caracterului magic, ezoteric si halucinant al povestirilor Doinei Rusti. |
|
| Horia GARBEA, nr. 14/2010, in revista Luceafarul |
| Doina Rusti poseda toate cheile prozei realiste plus spirit ludic si o imaginaţie puternica. Scrisul ei este seducator si de un desavirsit profesionalism in conducerea scenariului si innodarea finala a tuturor firelor epice. De aceea, acum mai mult chiar decit la volumele precedente, cititorii si superlativele criticii nu pot si nu trebuie sa o ocoleasca. |
|
| Dan Cristea, nr 38-39, 2010, in Luceafarul |
| Doina Rusti compune o carte cu texte frumoase si subtile, solfegiind cu dexteritate pe clapele fantasticului. Stilul ei e proaspat si indraznet, aiuritor citeodata prin socul metaforelor suprarealiste. |
|
| Gabriela GHERGHISOR, mai 2010, in Dilemateca |
| Doina Rusti ne rasfata cu o proza dezbarata de orice inginerii metatextuale, cu multiple schimbari de perspectiva, fosnitoare de taine si de energii fantomatice, intr-o scriitura fluida ca matasea, deopotriva plutitoare, feerica, dar si senzuala, carnoasa, colorata de comparatii plastice. Autoarea schiteaza si o mitologie sui-generis a orasului (zona Universitatii si imprejurimile), inscriindu-se astfel in seria fascinatilor si a fascinatorilor de Bucuresti, de la Mircea Eliade la Mircea Cartarescu. |
|
| Emanuela ILIE, iulie 2010, in Convorbiri literare |
| Dupa citeva pariuri romanesti (fara exceptie, cistigatoare), Doina Rusti se intoarce, in ultima ei carte – Camasa in carouri si alte 10 intimplari din Bucuresti, Editura Polirom, 2010– la insesi izvoarele fictiunii prozastice, cu un volum de proza scurta in care isi pune la bataie bine cunoscutele atuuri ale scrisului. Recunoastem, si aici, incredibila pofta de a povesti, virtuozitatea stilistica, abilitatea de a inerva, in puncte bine gindite ale textului, aluzii intertextuale si metatextuale (a se vedea, bunaoara, „aluna de cerneala” ori „stropul smolos” care circula intre personajele din Amintirile unui ciine zapacit, pe care le percepe, desigur, doar reprezentanta regnului animalier), in fine, capacitatea de a trasa, din linii fluide, dar puternice, desenul unei lumi impartite, egal, intre umbrele unui realism in fond agresiv si luminile unui fantasmatic in mod evident taumaturgic. Pe intervalul dintre ele, imaginatia intr-adevar debordanta a scriitoarei naste istorii spectaculare, din care nu lipsesc ingredientele obisnuite ale genului.
Camasa in carouri si alte 10 intimplari din Bucuresti este, pur si simplu, o noua dovada ca, in proza fantastica de azi, Doina Rusti nu are egal. |
|
| Doina RUSTI, aprilie 2010, agentiadecarte.ro |
| Din punctul meu de vedere, rolul romancierului este sa aduca in prim-plan partea convingator-omeneasca a unui personaj. Prin urmare, personajele mele fac ceea ce eu cred ca ar face respectivul tip uman. Nu stiu daca asa se intimpla cu adevarat, dar pot sa spun ca intotdeauna convingerea mea este sincera. Adica, as face exact ceea ce fac personajele mele, daca as avea caracterul lor. |
|
| Doina RUSTI in interviu cu Andreea GEORGESCU, 24 iunie 2010, pe unica.ro |
| Imi place sa scriu despre lucruri traite. Insa niciodata nu ma opresc la ele, pentru ca dincolo de amintirea unui statui de ipsos se afla o lume care se modifica la nesfirsit. Intr-o zi am gasit printre hainele vechi o camasa in carouri. Intotdeauna exista astfel de haine pe care oamenii le uita in cite o cutie, iar, odata regasite, aduc in mod neasteptat si timpul lor glorios, pe cind erau tinute pe un umeras aurit. Camasa mea, pe care o purtase demult un barbat, respira inca aerul unei dimineti de mai, suspinul cireselor pirguite si glasul hiriit al unui papagal. Si imbracindu-ma cu acea camasa, am cutreierat prin cartierul Andronache, la inceput cu iluzia si apoi cu certitudinea ca in tesatura alba si rosie palpita inca inima altui timp. Asa am scris nuvela care da titlul recentului volum, aparut la Polirom, iar camasa adevarata, de la care a pornit totul se vede pe coperta, agatata de sacul Laurei Vasiliu, care a probat si ea magia acestei pinze vechi. |
|
| Catalin Sturza, 16 arpilie 2010, in Observator cultural |
| Se poate vorbi si despre un stil Doina Rusti, fluid, intens senzorial, simplu la nivel lexical, dar cu o stilistica ornamentala, supraetajata, flexibil si adaptabil deopotriva episoadelor epice alerte si radiografierilor psihologice de mare precizie. |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
|
|
|
|
Ultimele aparitii
