|
|
 |
| Marian Victor BUCIU, octombrie 2008, in Scrisul Romanesc |
 Structura intregului ca si a fragmentului, pina la enuntul minimal, se inscrie in zona vie a captivantului. Notatia exacta, rapida, eficienta, intr-o deplina conjugare a cuvintului cu referentul, se impune prin deplina autenticitate, absorbind si adincind in mod natural si persuasiv recurentele. Multilingvismul este bine si mai ales viu reflectat, prin nu putinii, dar necesarii termeni specifici, indeosebi germani, dar si polonezi, unguresti etc. |
|
| Dieter SCHLESAK, nr. 7, mai 2010, in dialog cu Viorel DOBRAN, in Corso |
| Nu pot sa uit, Capesius a fost si prieten cu parintii, a facut curte mamei in timpul tineretii, pentru mine atunci a fost ca un unchi bun. Mirarea a venit mai tirziu, cum de-a fost posibil sa ucida mii si mii de copii si femei!? De cind am aflat ca a fost ucigasul din Auschwitz, si stiam asta de mult, voiam sa-l revad. L-am reintilnit in 1976, pentru a discuta cu el si cu sotia sa despre Auschwitz, stiam atunci multe lucruri din «activitatea» sa de «acolo». Mi-a povestit ca si cum ar fi fost pe divanul lui Freud, eliberindu-se poate pentru prima data, in fata microfonului, de amintirile de groaza. E prea simplu sa-l facem monstru. Si asta e adevarata realitate: a fost un sas mic-burghez (disciplinat) si a executat, cum a invatat si acasa, ordinele, intr-o situatie extrema. E adevarat ca a fost si infectat atunci de ideologia nazista! Depinde de noi daca avem taria sa refuzam ordine criminale si sa ascultam constiinta noastra, nu ideologia sau ordinele. Sa ne gindim si la timpul comunismului! Si el, sint sigur, a avut remuscari. |
|
| Viorel DOBRAN, mai 2010, in Corso, nr. 7 |
| Un doctor din Sibiu ajunge farmacist-sef in lagarul mortii, in 1943. La terminarea razboiului, fuge si se reprofileaza electronist, dar e recunoscut de frizerul de la Auschwitz, intr-o gara. Arestat de englezi, judecat de americani, Capesius scapa pina in 1968, cind e condamnat la 9 ani de inchisoare pentru complicitate la uciderea a 8.000 de oameni.
Capesius, farmacistul de la Auschwitz se afla in portofoliul marilor edituri ale lumii, urmind sa fie si ecranizata. Povestea farmacistului de la Auschwitz a revenit anul acesta in atenția tuturor in urma unei descoperiri surprinzatoare. |
|
| Silvia DUMITRACHE, 5 februarie 2009, in Observator Cultural |
| Colajul de fragmente, ce trec de la notatiile emotionante ale supravietuitorilor la stilul detasat al acuzatilor, sugerind ca tot ceea ce se petrecuse fusese in limitele normalului, toate acestea trecind prin firul rosu, unificator al destainuirilor lui Adam reitereaza un cadru de cosmar, de infern dezlantuit pe pamint. Din pacate, nu a fost o simpla reprezentare fictionala a raului, un tip de alegorie cu care ne obisnuisera scrierile Evului Mediu, ci un episod real, care nu trebuie trecut sub tacere. |
|
| Cristina CERCEL, 5 februarie 2009, in Observator Cultural |
Cartea poate fi citita pe mai multe planuri: pe de o parte, reda cu acuitate relatia de o obedienta intima a comunitatii sasesti din Transilvania (printr-o extensie justificata, acelasi lucru s-ar putea afirma si despre svabii banateni) cu Germania hitlerista. In acelasi timp insa, volumul lui Schlesak se poate cu usurinta constitui intr-o adevarata descriere, bruta, a incapacitatii de a resimti vinovatia, o impotenta morala de care dau dovada cei ce se fac culpabili in mod direct de Holocaust.
Nu in ultimul rind, Schlesak scrie despre limba, despre germana – limba a ororii, dar care este, in acelasi timp, pentru multi, limba proprie, in care oroarea a fost si este simtita, precum si despre lagerszpracha, idiomul lagarelor de concentrare, urit (detestat) si urit (ne-frumos) deopotriva, jargon care poate fi doar el folosit pentru reprezentarea realitatii lagarelor (Wolf Oschlies). |
|
| Iulia POPOVICI, 28 august 2008, in Ziua |
| Nu e (inca) o carte despre Holocaust, ci despre eternul uman al responsabilitatii umane. Despre capcana ideologica a comunitatii germane romanesti, atit de increzatoare in valorile marelui Imperiu. |
|
| Dieter SCHLESAK in interviu cu Simona CHITAN, 26 august 2008, in Evenmentul zilei |
| Il cunosteam inca din copilarie pe doctorul Viktor Capesius, farmacistul de la Auschwitz, criminalul in serie, care, pina la sfirsitul vietii, s-a considerat nevinovat. In farmacia sa „Zur Krone” din Sighisoara imi daruia bomboane de menta, era prieten cu parintii mei si ar fi putut sa-mi fie tata. La Auschwitz, el avea pe mina gazul, Cyclon B, si a gazat el insusi multi oameni. Dupa ce ma intilneam cu el, imi tremurau miinile si mi le spalam. M-am documentat si am scris 30 de ani la acest roman: mii de documente, 88 000 de pagini ale procesului Auschwitz-ului, depozitiile martorilor oculari, ma voi referi la ele, interviuri cu faptasii etc. |
|
| Marian Victor BUCIU, 12 septembrie 2008, in Romania literara |
| …Dieter Schlesak scrie, atingind si pastrind un sunet universal, extrem de matur timbrat literar (in sensul cel mai deplin al termenului), o originala si memorabila sinteza tematica si problematica a unei crize umane marcata apocaliptic. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Heinrich Boll
Opiniile unui clovn
|
|
|
|
Ultimele aparitii
