 |
| Stefan AGOPIAN, octombrie 2007, in 24FUN |
 Tepeneag, parintele onirismului romanesc, e un autor inteligent (pe vremuri, in timpul exilului parizian, si-a cistigat existenta jucind sah profesionist), sarcastic cu ceilalti si, ca sa nu se supere nimeni, se ia peste picior, adesea, chiar pe el insusi. Tinta lui preferata este Mitica, un personaj contemporan care, cum spuneam, n-a murit inca. |
|
| Gim GRECU, octombrie 2007, in Timpul |
| Stilul lui Tepeneag este unul nelinistit. Cuvintele nu se asaza, sint minate de un viciu al neastimparului. Desi se condenseaza, nietzscheean vorbind, in centri multipli de greutate, conditie sine qua non in texte cu miza politica sau polemica, tentatia jocului, tradusa in usurinta de exprimare, nu lasa asertiunile, concluziile sa prinda radacini. Inevitabil tic literar, s-ar putea spune, dar si concesie facuta dinamismului gindirii, chiar aplicata politicului, mai ales cind se ia in considerare ca acesta este infaptuit de oameni. |
|
| Paul CERNAT, februarie 2008, in Dilemateca |
| Mereu prezente, umorul pince sans rire, autoironia, vivacitatea autodebordanta si polifonia critica scot textele de sub regimul publicisticii perisabile. In Capitalism de cumetrie literatura este cea care cistiga razboiul. Literatura unui spirit liber, lucid, incomod, inclusiv fata de sine insusi. |
|
| Adina DINITOIU, 29 noiembrie-5 decem, in Observator Cultural |
| Dumitru Tepeneag este nu numai un mare scriitor – care, ca si Norman Manea, nu a fost primit cu bratele deschise dupa 1990 de catre breasla autohtona – ci si un om liber, fidel lui insusi, aparator al propriilor convingeri si denuntator al imposturilor politice sau culturale din toate pozitiile, in mod egal. |
|
| Ovidiu SIMONCA, 25-31 octombrie 2007, in Observator Cultural |
| Pentru Dumitru Tepeneag, un ziar e ca un tramvai: «Un ziar trebuie sa aiba o linie pe care s-o urmeze cit de cit, barem un timp. Un ziar e ca un tramvai: daca n-are o linie a lui, deraiaza! Asa ca are nevoie de solidaritate interna. Colaboratorii statornici ai unui ziar nu-si pot permite, cum se intimpla destul de des la noi, sa se muste de nas unii pe altii sau sa-si dea la turloaie. Ei trebuie sa tina cit de cit seama de linia ziarului. Daca nu mai esti de acord, nu mai colaborezi. Te dai jos din tramvai. Eventual tragi inainte semnalul de alarma... Si-apoi, daca fiecare colaborator are o alta parere si o sustine cu vehementa injurindu-i pe cei din jur, cum vrei ca ziarul sa aiba credibilitate in ochii cititorilor? Nu poti, intr-un editorial, sa-l injuri pe cel care iscaleste citeva coloane mai incolo». Ce-mi place in publicistica lui Tepeneag este absenta vehementei. Chiar si atunci cind e piscator, cind e acid, n-are pretentia infailibilitatii, a verdictelor incontestabile. E percutant in diagnostice, dar nu vrea sa «ni le bage pe git», il incinta polemica spumoasa, fara sa demoleze, sa practice atacul la persoana, sa-si desfiinteze preopinentul. Mereu e in dubiu. Tepeneag admite ca se poate insela. Acest dubiu face parte din arta gindirii libere. Autorul si-a inventat un personaj, Pastenague, care ii da replica si il trage de mineca atunci cind Tepeneag s-ar plasa intr-o unilaterala si reductiva interpretare. |
|
| Stefan AGOPIAN, 19 octombrie – 1 noi, in 24FUN |
| Tepeneag, parintele onirismului romanesc, e un autor inteligent, sarcastic cu ceilalti si, ca sa nu se supere nimeni, se ia peste picior, adesea, chiar pe el insusi. Tinta lui preferata este Mitica, un personaj contemporan care, cum spuneam, n-a murit inca. |
|
| Ion POP, 1-15 decembrie 2007, in Tribuna |
| Articolele prozatorului se citesc, la fiecare pagina, cu mare interes, atit pentru mesajul lor de epoca de tranzitie considerata cu un ochi de specatator implicat, dar cu o mare, totusi, libertate a privirii ce-si aroga dreptul la subiectivitate si... subiectivism, cit si pentru jocul sui generis al celor doua personaje, observatorul si dublul sau. Printre atitea evenimente inregistrate si comentate, publicistul cauta o ordine personala, incercind sa inteleaga pe cont propriu un fapt sau altul, politic sau cultural. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
Ultimele aparitii
