|
|
 |
| Mihela SPINEANU-FRANK, nr. 2/2010, in Elle |
 Un roman in care revolta tineretii asupra felului in care este alcatuita lumea musteste in fiecare pagina. Hogan, un tinar vietnamez de nouasprezece ani, porneste intr-o lunga calatorie, care-l va purta din Africa si Asia pina in America de Sud. Nu este o calatorie de placere, ci mai curind o fuga (sau o serie de fugi), in cautarea unui loc lipsit de nedreptate, mizerie, alienare. |
|
| Stefania MIHALACHE, aprilie 2010, in Dilemateca |
| Cartea fugilor da o masura maximala obsesiei scriitorului, imbogatind galeria personajelor operei autorului cu o alta figura a maretiei solitare si hoinare: Jeunne Homme Hogan, un globe-trotter vietnamez, care fuge cu disperarea universala a intregii umanitati. Singuratatea si fuga sint doua note constante in simfonia narativa lecleziana si amindoua au radacini in ceea ce romancierul crede ca este raul fundamental al lumii: pre-scrierea ei prin limbaj, prin semne si, de aici, vicierea ei prin social. Singuratatea este nu doar o imposibilitate a relationarii cu Celalalt, ci o singuratate damnata a sinelui. De acest tip de singuratate fuge meteoric Hogan, strabatind orase, deserturi si catune, mereu in cautarea unui autentic de neexprimat care sa-l redea pe el, siesi. |
|
| Eliza ZDRU, 9 octombrie 2010, in Adevarul |
| Inscriindu-se in aceeasi directie trasata de primul roman, urmaroarele carti ale lui Le Clézio trateaza, similar, momente de criza. In volumul de povestiri scurte La fievre (1965), ca si in romanul Le deluge (Potopul, 1966), autorul exploreaza dezordinea si frica ce domina marile metropole occidentale.
Aceeasi viziune descuranjanta asupra lumii contemporane sta si la baza romanului Le livre des fuites (Cartea fugilor, 1969), in care autorul urmareste angoasa personajului principal, Hogan, un vietnamez de nouasprezece ani, care devine, dintr-odata, constient ca lumea a devenit un spatiu de nelocuit, din care nu exista o alta posibilitate de evadare decit o fuga perpetua. |
|
| Dana PARVAN-JENARU , 4 februarie 2011, in Observator cultural, nr 561 |
| Prin Cartea fugilor, Le Clézio scrie un „antiroman“, o replica polemica la literatura de aventuri a secolului al XIX-lea, ilustrind multe dintre trasaturile Noului Roman. Pe de alta parte, insa, se delimiteaza si de aceasta directie (mai precis de tehnica romanelor lui Robbe-Grillet), indeosebi prin dimensiunea poetica a scriiturii, prin extensia metaforizanta a ideilor. Arta de a transcrie senzatii variate si intense, microscopice sau capabile sa sugereze infinitul, rezultate dintr-un neobosit si original joc intre concret si abstract, este punctul de excelenta pe care il atinge Le Clézio in acest roman. (…)
Meditatiile si construirea imaginilor societatii dezumanizate se impletesc cu reflectiile legate de natura fictiunii, de limitele scriiturii, de raportul indeterminat dintre literatura si realitate. Respingind conventiile romanului realist, Le Clézio propune un nou tip de scriitura care sa sustina si formal ideea unei societati descentrate, rezultatul fiind un roman fragmentat, amestec de capitole narative, poeme, dialoguri, meditatii libere, parabole, scrisori, cuvinte-cheie scrise cu majuscula, desene, scheme etc.
Ca si in alte romane de-ale sale, eroul este un un alter ego al scriitorului, in sensul ca viata sa pare destinata hoinarelii, cutreierarii lumii. Jeune Homme Hogan este un tinar de aproape treizeci de ani (si nu de nouasprezece ani, cum apare in prezentarea editurii), nascut in Vietnam, care colinda lumea din margine in margine, pentru a „recentra“ umanul. Cartea fugilor este un roman cu un singur erou, locuit de o singura idee: fuga continua, desprinderea de tot ceea ce este conventional. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
J.M.G. Le Clezio
Ritornela foamei
|
|
|
|
Ultimele aparitii
