
|
|
 |
| Alina PURCARU, 27 martie 2009, in Cotidianul |
Si aici Cortazar respecta regulile acestei conventii prin joc la toate nivelurile si da drumul hazardului si in frazare, si in curgerea povestii. Impresia e de loc familiar, la care te intorci stiind ca nisipurile miscatoare dupa care se misca textul descopera, de fapt, acelasi teren, fertil tuturor povestilor argentinianului, in care fluctuatia intre realitate si jocurile mintii e litera de lege. |
|
| Bogdan-Alexandru STANESCU, 2 aprilie 2009, in Adevarul |
Cartea lui Manuel este una dintre cele mai bune carti scrise de Julio Cortazar, un roman care depaseste, poate, performanta literara atinsa de autor in Sotron. Excelenta traducere a Laviniei Similaru aduce pe piata noastra de carte un roman fara de care nu am putea intelege cine a fost cu adevarat Cortazar. |
|
| Lavinia SIMILARU, 2 aprilie 2009, in Adevarul |
Am acceptat sa traduc Cartea lui Manuel din doua motive: pentru ca imi doream sa colaborez cu Polirom si din inconstienta. Trebuie sa recunosc ca in momentul cind am semnat contractul nu citisem romanul in intregime. Nu imi dadusem seama de toate dificultatile pe care le presupunea. Cind am inceput sa traduc am regretat ca acceptasem. Nu am fost niciodata sigura ca voi putea duce la capat traducerea; cind ajunsesem la jumatate, am plecat 10 zile in vacanta la Roma si m-am rugat intr-o biserica la altarul Sfintei Rita, care ajuta in «cauzele imposibile». Cind tradusesem vreo 400 de pagini si mai aveam vreo 80, inca ma mai gindeam sa trimit cartea inapoi la editura si sa spun ca nu pot sa o traduc.
In realitate, nu stiu daca Sfinta Rita m-a ajutat sau prietenii la care am apelat. Ma refer in primul rind la Diego Gustavo Binckoski (Argentina), care mi-a explicat o serie de cuvinte si de expresii in lunfardo, pe care nu le gaseam in dictionare. Altcineva mi-a facut cadou traducerea franceza publicata de Gallimard si care s-a realizat in 1974 cu ajutorul lui Julio Cortazar, caruia traducatoarea ii multumeste la sfirsit. Am comparat in permanenta traducerea mea cu cea franceza.
Dificultatea s-a datorat cuvintelor si expresiilor in lunfardo si jocurilor de cuvinte. De asemenea, taieturilor din ziare din care lipsea partea din stinga sau/si din dreapta, continind astfel cuvinte trunchiate (pe care oricui ii este greu sa le inteleaga intr-o limba straina, oriciti ani ar fi studiat limba respectiva).
Le sint recunoscatoare tuturor persoanelor de profesii diferite care m-au ajutat (facindu-mi desenele, verificindu-mi termenii juridici, medicali etc.), persoane pe care le-am pomenit in lista de pe ultima pagina a cartii. Ma bucur ca am izbutit sa duc la capat aceasta traducere si sper din tot sufletul ca prin traducerea mea nu i-am stirbit citusi de putin lui Julio Cortazar farmecul sau prestigiul. Am incercat sa traduc cu evlavie si sa-i respect spiritul. |
|
| Bedros HORASANGIAN, 13 mai 2009, in Ziua |
Istoria si jocul postmodern al literaturii se impletesc intr-o tesatura complexa de semnificatii. Punind la incercare nu doar rabdarea cititorilor, ci si participarea lor la propriile fantasme. Daca in politica, Cortazar s-a dovedit de multe ori poet, in proza se dovedeste un foarte bun administrator. Mai ales in romane, compune segmente si blocuri narative, unde acte oficiale si ceea ce numim nonfictiune capata alte virtuti in contactul cu inegalabilul lui talent de a fictiona. Realul si irealitatea din Libro de Manuel (care apare pentru prima data in 1973) isi pastreaza forta de expresie si astazi. |
|
| Bogdan ROMANIUC, 11-17 aprilie 2009, in Suplimentul de cultura |
Cartea lui Manuel seamana foarte mult cu un jurnal intim. Dialogurile si intimplarile povestite nu sint deloc usor de urmarit, ceea ce este specific romanelor lui Cortazar. Exista un personaj omniprezent in Cartea lui Manuel, un personaj fara nume, un dublu, o voce pe care nu o putem recunoaste, dar care controleaza intregul roman. O carte bine realizata, diferita de celelalte romane “obisnuite”. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
 |
|

|
|
|
|
|
|
|
|
|
Julio Cortazar
Toate focurile, focul
|
|
|
|