|
|
 |
| Simona SORA, noiembrie 2008, in Dilemateca |
 Romanul lui Jonathan Coe, Ce hacuiala!, mostra de meserie, imaginatie si implacabila satira british, in care incap si cronica de familie, si romanul horror, si cronica mondena, chiar si un im-plags din Strigoiul lui Frank King. De nelasat din mina, fara a cadea pe spate… |
|
| Codrin Liviu CUTITARU, 28 august – 3 septem, in Dilema Veche |
| Dincolo de acest puzzle narativ postmodern insa, se deruleaza o poveste pe cit de fascinanta (amestec de satira politica si roman politist), pe atit de limpede. |
|
| C. ROGOZANU, 21-27 iunie 2008, in Suplimentul de cultura |
| Am povestit despre cartea asta timp de doua saptamini (prietenilor, cititorilor unei reviste de business, altor scriitori) nu pentru ca as fi nevorbit, ci pentru ca e acel gen de text care iti ofera pe tava un nou limbaj, o noua si fabuloasa morfologie pentru critica cotidianului. O carte care nu se rateaza, nerecomandata sufletelor literare sensibile iubitoare de frumos. |
|
| Ema STERE, 19 iunie 2008, in TimeOut |
| Nu e prima oara ca Jonathan Coe face dovada marelui interes pe care il poarta politicii interne si externe a tarii sale. Convins ca «exista o explicatie pentru orice: si intotdeauna e cineva de vina» ne ofera aici un tablou al Angliei postbelice care, pentru cititorul roman, devine pe alocuri obositor. Noroc cu umorul bogat, sanatos care pigmenteaza fiecare pagina. |
|
| Dan C. MIHAILESCU, in emisiunea „Omul care aduce cartea”, 15 iulie 2008, la PRO TV |
| Un roman lucrat foarte bine, un om care stie sa arhitectureze psihologii dintre cele mai bizare. Romanul este o hecatomba, practic este romanul unei familii care se autodecimeaza cu o fervoare masochista. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Jonathan Coe
Inspaimintatoarea viata personala a lui Maxwell Sim
|
|
|
|
Ultimele aparitii
