|
|
 |
| Valentin TALPALARU, ianuarie 2004, Dacia literara |
 Prozator interesant, cu abilitate de narator autentic, patinind in preajma lui Urmuz si tragind cu coada ochiului in curtea lui Kafka. Romanul este o lectura facuta cu aparatul de filmat si cu tot arsenalul scenografic: stop cadre, panoramari, mesaje subliminale la care se adauga infuzii livresti, un umor nuantat. |
|
| Radu Pavel Gheo, august 2003, Orizont |
| Citind cartea in discutie, nu am avut nici un moment impresia ca ma gasesc in fata unui scriitor aflat in faza cautarilor, a teribilismelor sau micilor stingacii despre care se spune ca sint inevitabile in cazul tinerilor. Lazarescu povesteste si scrie cu o dezinvoltura fantastica, reusind sa prinda cititorul in poveste aparent fara nici un efort. Nu exagerez deloc cind spun ca, la a doua carte, autorul iesean face impresia unui prozator cu experienta si talent din belsug si il plasez fara retineri printre numele de retinut intr-o viitoare istorie literara. (...) Un lucru mi se pare clar - nu e o carte care sa te lase indiferent. Si am certitudinea ca Florin Lazarescu este unul dintre prozatorii ca vor face mai tirziu «scoala» in literatura romana. |
|
| Elena VLADAREANU, 9 octombrie 2003, Cotidianul |
| Naratorul are mina de regizor. Urmareste detaliile (fara a insista), nu personajele, miscarile, nu cuvintele. Tehnica este luata din filme (vezi, de exemplu, recentul «Amelie»): cei care urmeaza sa incurce itele naratiunii sint prezentati la inceput, cind privirea iti aluneca pe crestetele lor, fara sa ai habar ca peste citeva pagini ei vor fi personaje... Seducatoare nu e atit realitatea, cit ursul panda despre care nu se stie mare lucru. Ursul panda este mica taina a acestui roman. Este calea spre Dumnezeu, care se incurca atit de tare, incit toti o lasa deoparte. Sint aici intrebari carora nu li se da nici un raspuns. Esti tentat s-o iei de la capat, ca poate descoperi tu. |
|
| Bianca BURTA, 30 septembrie 2003, Observator cultural |
| Florin Lazarescu ataca specia romanului intr-un registru minimalist si ludic, ironic-absurd si livresc fara ostentatie. «Ce se stie despre ursul panda» e aventura unui prozator pornit in cautarea personajelor sale pe firul unei povesti care se scrie parca de la sine. (...) Vioiciunea naratiunii, viteza cu care naratorul trece de la o imagine la alta, voluptatea cu care autorul transcrie/creeaza dialoguri cotidiene, dezinhibate, neconventionale camufleaza un sentiment al crizei, o viziune a golului si o senzatie a vertijului. Romanul este o comedie amara a cautarii ineditului intr-un univers in care nimic nu se mai schimba. |
|
| Gh. I., 30 august 2003, Adevarul |
| Actualul debut ca romancier confirma harul literar din precedentele volume, romanul asezindu-se in acelasi timp contra curentului prozei actuale, atit prin modul de abordare a tematicii sale, cit si prin tonul seducator, aflat departe de stridentele multora dintre paginile de proza contemporana. In acelasi timp, tinarul prozator se situeaza si la mare distanta de tiparele literaturii noastre antedecembriste, evitind caracterul militant sau tezist, pretiozitatile filosofice sau machismele (fie ele intelectuale sau de mahala). |
|
| Daniel CRISTEA-ENACHE, 28 iulie 2006, Romania literara |
| Filmul lui Florin Lazarescu surprinde placut prin imprevizibilul inlantuirii scenelor, ca si prin co-participarea acestora la o structura de adincime coerenta, unitara. Urmarind, in debutul cartii, un ziar ce trece de la un personaj la altul, naratorul procedeaza ca un regizor profesionist, panoramind realitatea cu aerul ca nu o face, ca ajunge, cumva, din intimplare, in proximitatea eroilor sai. Jocul acesta continua, perpectiva, voit limitata, restringindu-se la ceea ce se poate afla despre gindurile si sentimentele omului de linga noi. |
|
| Stefan AGOPIAN, 26 septembrie 2003, B-24-FUN |
| Ne tot plingem ca n-avem roman romanesc contemporan si, cind gasim unul, il aruncam plictisiti. Florin Lazarescu este un autor tinar (n 1974) si (inca) furios. Romanul lui, «Ce se stie despre ursul panda», aparut la Polirom anul acesta, e tocmai bun pentru tinerii care nu s-au blazat inca, dar si pentru batrinii care mai au un dram de tinerete in ei si n-au uitat cu ce se maninca asta. |
|
| Marius CHIVU, 2 martie 2004, Revista 22 |
| Desi a fost una dintre cele mai comentate aparitii de anul trecut, despre cartea lui Florin Lazarescu au ramas destule aspecte de discutat si de revelat. Romanul este generos, incitant si plin de intelesuri, iar autorul, un tinar scriitor care trebuie neaparat citit. Scrie inteligent, sofisticat si cu umor, se vede ca isi respecta cititorii prin provocarile din text, stie sa scrie realist despre zilele prezentului, dar si sa viseze complicat si, cel mai important lucru, desi foloseste un registru minimalist-ludic, scrisul lui da de gindit. |
|
| Iulia POPOVICI, 17 septembrie 2003, Romania literara |
| (...) o proza care palpita intr-un ritm special, ritmul unei lumi altfel, dar foarte reala, aproape dureroasa la pipait. O lume care, astfel, isi ia revansa asupra chiar a literaturii din care se naste. |
|
| Victor TOMA, 16 iunie 2004, Cultura |
| Intertextual, inteligent, cu mult umor, avind si un foarte bun simt al derizoriului, Florin Lazarescu scrie un roman inspirat din spectacolul lumii noastre, cu personaje familiare si intimplari banale, dar deloc in afara unor intelesuri mai profunde. |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Florin Lazarescu
Trimisul nostru special
|
|
|
|
Ultimele aparitii
