|
|
 |
| Nicolae PRELIPCEANU, 12 septembrie 2003, Romania libera |
 Romanul este cartea unor vieti fara orizont, a unor lumi paralele pina la un punct, care se intretaie pentru a-si continua caile diverse. Eroul, Toma, este un tinar care se cauta pe sine intr-o lume care i se pare straina, il cauta pe Dumnezeu fara a-L gasi. Cel putin in paginile romanului. Caci povestea, banuim, nu se incheie cu ultima pagina, cum nici nu incepe cu prima, care vorbeste despre „vesnicia"” codificata in minute si secunde a lumii noastre. (...) Un roman deschis, in spatele caruia nu strajuiesc obisnuitele prejudecati canonice ale altor vremi. |
|
| Michael ASTNER, 11 iulie 2003, Lumea ieseanului |
| Cele doua fire narative ale cartii - unul in jurul tinarului Toma, student si «om simplu», in sensul: obisnuit, din zilele noastre; celalalt in jurul gastii de aurolaci ai lui Sobolanu - se impletesc intr-un roman narat cu placerea vadita a povestirii, cu personaje credibile si convingatoare, cu dialoguri pe masura. |
|
| Alexandru MATEI, 11 august 2003, Ziua literara |
| Tinar fiind, Florin Lazarescu nu se multumeste cu putin. De aceea romanul lui este atit superficial, cit si grav. Eroii au momentele lor de misticism, nebunie, suferinta, dar si perioadele lor de eclipsa, de rutina. Acesta este noul realism al literaturii contemporane, unul care se refuza falselor decupaje pentru a cuceri un cititor naiv. |
|
| Mihai Vakulovski, , Revista electronica TIUK!, http://www.tiuk.reea.net |
| In roman nu exista personaje principale - toate personajele cartii sint secundare. Iar despre personalitatea personajelor secundare ale lui Florin Lazarescu poate vorbi si felul in care sint caracterizate de prozator. Florin Lazarescu, printr-un simplu si singur tic verbal stie sa-l faca pe personajul sau viu si interesant... As remarca la FL si spiritul de observatie, si stiinta de a alege intimplari si situatii care se potrivesc textului unde le foloseste, modul in care isi apropie personajele de cititor (desi cam ciudate, personajele lui FL ii amintesc cititorului de cineva pe care-l cunoaste, un instrument important pentru un prozator). Dar cel mai mare atu al prozatorului Florin Lazarescu este placerea de a povesti. |
|
| Dumitru CRUDU, , Contrafort, nr. 3-4, 2004 |
| Romanul demonstreaza ca autorul are calitati indubitabile de prozator pentru ca stie sa vorbeasca despre o realitate dramatica utilizind tehnici narative sofisticate, de ultima ora. Un exemplu pe care am vrea sa-l dam in acest sens este povestea de la inceputul romanului, a ziarului gasit si aruncat de nenumarate ori, prin intermediul caruia sint trecute in revista personajele acestui roman. Ajuns la ultima pagina a naratiunii, ii dam dreptate lui Ovidiu Simonca (si spiritului sau critic) care considera ca razvratirea si luciditatea - doua insusiri esentiale ale cartii - ii asigura lui Florin Lazarescu o maxima audienta. |
|
| C. ROGOZANU, , Observator cultural, 9-15 decembrie 2003 |
| S-a spus ca naratorul pare a-si urmari personajele cu camera de luat vederi pe umar. Imprecis: personajele nu sint urmarite, ci sint «victime perfecte» ale culturii populare. Dumnezeu este un urs panda, iar ursul panda nu este un simplu animal, ci acel animal preferat, semisacru pentru fanaticii Animal Planet, creat de sutele de documentare care i-au fost dedicate. |
|
| Marius CHIVU, , Lettre internationale, iarna 2003-2004 |
| Personajele lui Florin Lazarescu discuta mult si savuros, in limbajul strazii, argotic sau chiar «in limba pasareasca». Dar, dincolo de toate acestea, o intrebare se citeste printre rinduri: in cine/ce mai credem acum, cind atitea iluzii ne-au fost spulberate de istorie? |
|
| Dan-Silviu BOERESCU, , Cuvintul, nr. 10/2003 |
| Romanul are un subiect mai degraba legat de lumea boschetarilor decit de cea a elitelor junimiste iesene care se ambitionau sa prezerve rolul de (macar) capitala culturala (secunda) a natiei. Aceasta detasare de orgoliul regional e omniprezenta in romanul lui Florin Lazarescu. Autorul nu se sfieste ca, in plus, sa atace si tabuul religios, lucru mai rar in proza noastra. (...) Faptul ca biserica din carte este construita in imediata vecinatate a spitalului de nebuni e semnificativ in sine. Parafrazind titlul unei alte carti de Florin Lazarescu («Sase moduri de a-ti aminti un cal»), romanul reprezinta mai multe moduri de a-ti aminti ca traiesti intr-o lume nebuna si fara prea multe solutii de a se vindeca. |
|
| Iulia POPOVICI, , Agora online |
| Romanul ieseanului Florin Lazarescu nu e insa despre ursi, ci despre oameni, ceea ce nu inseamna ca cei din urma nu pot fi la fel de singuri, in ratacirile lor, precum inteleptii panda; la urma urmei, despre oameni stim mai putin chiar decit despre ursii panda. (...) O carte bine scrisa a se citi printre ursii nostri cei de toate zilele. |
|
| www.dbrom.ro, , |
| Sint multe lucruri pentru care merita sa citesti «Ce se stie despre ursul panda». (...) Pentru ca e o carte despre care nu e usor sa vorbesti si trebuie sa te gandesti mult inainte de a aduna material pentru un review. Pentru ca ti se pune un nod in git din cauza frustarii pe care ti-o induce si iti pune in fata, fara machiaj de scena, si inocenta, si ticalosia si drumul de la prima la a doua. Pentru ca e un roman puternic si proaspat si neobisnuit de curat, precum aerul de munte. Aveti grija sa nu ametiti. |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Florin Lazarescu
Trimisul nostru special
|
|
|
|
Ultimele aparitii
