|
|
 |
| Igor MOCANU, noiembrie 2006, Noua literatura |
 Ovidiu Simonca identifica niscaiva «linii de forta» care traverseaza dialogul celor doi savanti. Una este cea a «libertatii», cealalta – a «cautarii radacinilor romanesti ale evreitatii». Eu le-as numi, mai degraba, derivate. Derivate din ce? Dintr-o idee care revine obsesiv in alocutiunile celor doi – perspectivismul. Moshe Idel e gata sa ofere credit si credibilitate oricarei perspective de abordare. Orice perspectiva e viabila daca are suficiente resurse ca sa poata convinge. Cei care s-au simtit indusi in confuziune dupa dezvaluirea trecutului legionar al lui Mircea Eliade au o perspectiva plauzibila, la fel cum au si cei care continua sa-l recomande in bibliografii. Ca Ioan Petru Culianu este un cosmopolit, iar Eliade un roman, iarasi e o chestiune de perspectiva. Ca Holocaustul i-a facut pe unii sa nu mai calce pragul Germaniei, iar pe altii sa se angajeze in circuitul cultural de acolo, tine tot de perspectiva. Moshe Idel nu da verdicte, nu spune ca unii sint buni si altii rai, el incearca sa surprinda complexitatea abordarii. Din acest perspectivism deriva libertatea de orice tip, inclusiv cea a cautarii unei descendente culturale, fie ea si evreiasca. |
|
| Marte PETREU, ianuarie 2007, Dilemateca |
| Ceea ce ne uneste este, intr-un fel, istoria formarii intelectuale a lui Moshe Idel, in alt fel, portretul lui de azi. Iar in trasaturile sale fizionomice atragatoare intra relatia calda cu Romania. O carte frumoasa si savanta, directa si plina de caldura umana! |
|
| Dan C. MIHAILESCU, in emisiunea „Omul care aduce cartea”, 5 martie 2007, la PRO TV |
| O carte, deci, care se ocupa de ceea ce ne uneste, nu ceea ce ne desparte. Cine este Moshe Idel? In primul rind vreau sa va spun ca este un exemplu de intelegere umana, care face in aceasta carte o pledoarie, nu neaparat pentru filosemitismul lui Eliade, dar oricum impotriva inregimentarii lui Eliade exclusiv in gogoasa legionarismului. |
|
| Moshe IDEL in interviu cu Marius VASILEANU, 29 noiembrie 2006, Adevarul literar si artistic |
| De fapt, asta nu este o carte pe care am planificat-o. N-a fost calculata nici de mine, si nici de Sorin Antoni. Nu am discutat inainte. A fost o convorbire la care el a reflectat. E mult mai spontana decit orice alta carte pe care am scris-o sau la care am fost autor. Pentru mine este foarte greu sa vad cum este cartea, pentru ca nu a fost un plan. Este ceva care a evoluat zi dupa zi. Deci mi-e greu sa inteleg. Cartile mele au un plan; bun sau rau – pot sa spun de ce am evoluat intr-o directie sau in alta. Aici au fost mai mult asociatii. Daca este un interes pentru cititor, acela este probabil pentru oamenii care sint interesati-de momentul de trecere de la faza capitalista la cea comunista a Romaniei. Cum s-a intimplat asta intr-un orasel din Moldova, cum a avut loc. Nu a fost asa de dur si imediat cum a fost in orasele mai mari. Eu am vazut o trecere pe care n-o intelegeam atunci. Si asta am povestit in prima parte, cum am trait eu acolo. Am plecat la 16 ani din Romania si eu intelegeam atunci ce este comunismul, dar asta era destul de abstract. Era foarte diferit de ce imi inchipuiam ca era in orasele mari, in care epurarea a fost mult mai puternica si drastica. Un loc uitat, in munti. Pina ce a ajuns comunismul, daca a ajuns vreodata, i-a luat timp. |
|
| Mihai IOVANEL, 28 septembrie 2006, Prezent |
| Iata o carte absolut palpitanta, al carei scenariu e un dialog purtat de doi intelectuali de top pe marginea unor «istorii, biografii, idei» din perioada recenta. |
|
| Ovidiu SIMONCA, 28 septembrie 2006, Observatorul Cultural |
| Minunat prilej pentru participanti sa descopere ca Moshe Idel nu este numai profesorul de gindire iudaica de la Universitatea Ebraica din Ierusalim si cercetatorul de istoria religiilor, ci un spirit extrem de deschis si de preocupat de realitatea romaneasca, una care l-a marcat profund si irevocabil. Volumul Ceea ce ne uneste. Istorii, biografii, idei. Sorin Antohi in dialog cu Moshe Idel este, in opinia noastra, una dintre cele mai fascinante carti de convorbiri care s-au publicat in ultimii ani in Romania. Poate fi Moshe Idel un model pentru generatia tinara din Romania? Parerea noastra este ca el ofera un exemplu de urmat prin marea dorinta de a fi liber. Nici un pas din intreaga sa viata nu e un joc de conformisme intre picloase oglinzi paralele. Acribia stiintifica nu este nimic fara curajul propriilor opinii, in raspar, uneori, cu linia generala. Si nu vei fi un om complet daca nu-ti stii originile, daca nu vrei sa afli mai mult decit informatia comuna si incompleta care circula in mediile in care te misti si traiesti. Este ceea ce ne spune Moshe Idel: sa vrei sa cauti neintrerupt, sa fii curios, sa nu te lasi «purtat de val», sa-ti tii cumpatul pentru cumpana propriilor ginduri, sa-ti gasesti resurse de vitalitate chiar si acolo unde viata e anosta, sa poti discuta din perspective care trebuie sa coexiste: «Nu putem deveni o masa amorfa in care ai numai o singura referinta, nu exista asa ceva in lume». Un indemn la luciditate, o luciditate care fascineaza, pentru ca e sincera si daruita intelegerii. |
|
| Moshe IDEL in interviu cu Ovidiu SIMONCA, 28 septembrie 2006, Observatorul Cultural |
| Comunitatea istoricilor religiilor este ca orice comunitate academica: are partile ei amicale si deschise si are partile mai competitive. in orice caz, relatiile dintre noi sint incomparabil mai bune decit relatiile dintre religiile respective pe care le studiem. Nu cred ca putem transpune relatiile personale academice in relatii interreligioase, care au un cadru foarte diferit. Din punctul meu de vedere, educatia occidentala, care este mai democratica si mai dezvoltata – in special in domeniul stiintific – precum si spatiul neutru din punct de vedere religios au creat optiuni mult mai bune pentru o dezvoltare a indivizilor si a societatii, care produce o viata economica mult mai buna decit in tarile dominate de Islam. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Moshe Idel
Ascensiuni la cer in mistica evreiasca. Stilpi, linii, scari
|
|
|
|
Ultimele aparitii
