|
|
 |
| Mihaela SPINEANU, septembrie 2007, in Elle |
 Dupa debutul fulminant cu Cold Mountain, toata lumea a asteptat cu interes cea de-a doua carte a lui Frazier. Ei bine, Cele treisprezece chipuri ale lunii nu a dezamagit: e cu adevarat un roman impresionant. Avem aici povestea unui om remarcabil, povestea Americii dinainte de Razboiul Civil pina in epoca moderna si povestea unei iubiri de-o viata, toate in aceeasi carte (e drept, una de aproape 600 de pagini). La venerabila virsta de nouazeci de ani, Will Cooper, eroul cartii, isi povesteste viata ajunsa in momentul de fata o adevarata legenda. Va asigur ca veti trai alaturi de el cele mai palpitante aventuri. |
|
| Catalin TOLONTAN, octombrie 2007, pe www.tolo.ro |
| Dar cititi pentru ca vi se ofera o stare, o poveste de dragoste, «extaz care sa nu pirjoleasca nu exista», si episoade de o candoare unica, cum e acela in care eroul principal, un pionier al Americii, ajuns in teritoriul indienilor cherokee, se intilneste cu un vechi adversar si, in loc sa se impuste, se duc sa bea ceva si se provoaca la un alt tip de duel. Care? «Ne-am luat la intrecere in a numi toate culorile pe care le puteau avea muntii si frunzele noastre.» Si turnirul cromatic trece prin toate nuantele de galben, apoi prin albastru, de la culoarea oului la cel indigo al prigoriei, pentru care trebuie sa te duci la DEX si sa afli ca e o pasare mica, care traieste pe malurile lutoase ale apelor si maninca albine. Meciul celor doi razboinici se termina egal. |
|
| Catalin STEFAN, noiembrie 2007, in Monitorul de Iasi |
| Charles Frazier reuseste o definitie a literaturii: scrisul inseamna incremenirea lumii fluide intr-o forma oarecum rigida. Vizavi de aceasta o pune pe cea a lui Bear, sef de trib care-l va infia mai tirziu pe Will: prin scris spiritul amorteste, ii este inabusit suflul sfint, odata scrise, cuvintele devin o bariera in fata lumii. O intimplare transpusa in cuvinte e tintuita locului in vreme ce tot ce se intimpla e schimbator chiar si cele trecute isi schimba forma in memoria celui care le-a trait, ceea ce e scris e nemiscat si fals in comparatie cu originalul, e plat, neclintit, neprimejdios, ceva ce e facut sa fie trecator devine definitiv. Will este de accord cu el, dar nu se poate abtine de la scris, consemnind chiar acest fapt, de a sti ca savirseste un sacrilegiu. |
|
| Andreea TULIGA, 11 noiembrie 2007, in Evenimentul zilei de duminica |
| Este bine sa fii ingenios intr-o tara noua» este citatul care deschide Cele treisprezece chipuri ale lunii. Asemenea lui James Fenimore Cooper, Frazier recreeaza mitologia calatorului, aratindu-i lui Cooper cum ar fi trebuit scrisa Ultimul mohican, pentru a fascina cititorii: prezentind excursia unui alb prin Cherokee. Perioada istorica adusa in actualitate de Frazier se afla sub amprenta celui de-al saptelea presedinte al Statelor Unite, Andrew Jackson, cunoscut pentru anihilarea nativ-americanilor. Cele treisprezece chipuri ale lunii este narata mai degraba din perspectiva unui indian decit din punctul de vedere al unui alb. Plin de acuratete, romanul sintetizeaza cele doua ipostaze, aparent opuse, de povestitor si de protagonist, ale lui Will Cooper. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ken Kesey
Zbor deasupra unui cuib de cuci
|
|
|
|
Ultimele aparitii
