|
|
 |
| Ana Maria SANDU, septembrie 2005, Cosmopolitan |
 Doua parti, Spirala si Bucla, mult spirit ludic, parodie si un personaj de hirtie, simpatic, sensibil si trist, Nea Gica: «Cel mai mare frizer din lume». Autorul se joaca, e cind ironic, cind sentimental. |
|
| Adina DINITOIU, 8 septembrie 2005, Observator cultural |
| La T.O. Bobe avem de-a face cu un eu liric infasurat in spirala unei priviri care il depaseste, in speta a camerei cinematografice, care ia intotdeauna distanta; ea il misca intruna in cadru, mai aproape sau mai departe, in sus sau in jos, in prim-plan sau undeva in «coltul camerei». Aceasta spirala, circularitate a perspectivei si a constructiei poemelor in proza (ritmate), reprezinta forma pe care o imbraca evocarile eului liric: scene filmice de dragoste si de despartire, flash-urile din copilarie, fotografiile insufletite pe canavaua poeziei. Impresia este aceea de pelicule reconditionate si tridimensionale, clasate in fisiere, tot atitea istorii personale ca spuse de «o alta gura». |
|
| Ioana NICOLAE in interviu cu Marius CHIVU, 8 iulie 2005, Dilema Veche |
| Una dintre cartile de poezie cele mai frumoase si mai importante ale ultimilor ani este Centrifuga de T.O. Bobe. O carte frumoasa si ca obiect dar, mai ales, cu un continut impresionant: reuneste un fragment din volumul colectiv Tablou de familie si Bucla, avindu-l ca personaj pe «cel mai minunat frizer din lume». O carte originala care ar fi meritat un succes de public inca de la debut. |
|
| Mircea MIHAIES, 4 iunie 2005, Cotidianul |
| Nici nu s-au stins bine ecourile excelentei sale carti Cum mi-am petrecut vacanta de vara, ca autorul ne propune un poem-puzzle-proza, un incintator joc de-a existenta, vazuta prin citeva personaje ale realitatii imediate, seducatoare tocmai prin banalitatea lor extrema. Un deliciu! |
|
| Radu COSASU, 22 iulie 2005, Dilema veche |
| Centrifuga lui T.O. Bobe este, la ora actuala, dupa cunostintele mele de poefizica, cea mai candida masinarie care face, ca la cei dragi mie, proza din poezie si viceversa, din nea Gigi, «cel mai mare frizer din lume», un sansonetist piafist, dintr-o bucatarie o torcatorie de fantasme, dintr-o cafea neagra si un garderob epica unui amor, dintr-o idee fixa un balans intre basm si spasm, dintr-o zi un film pe care l-as numi All that Bobe… si nu mai continui, fiindca mi-a placut prea mult si risc a ma centrifuga, verb de baza care trimite la «a te paralaxa», al lui Gherasim Luca. |
|
| Marius CHIVU, 20 iulie 2005, Romania literara |
| Artificialul nu e lipsit de emotie, kitsch-ul e uman, pitorescul ascunde nefericire, reversul derizoriu este drama. Aceasta ar fi lectia destinului lui nea Gica, acest Buster Keaton al frizeriei de carton care iti incurca emotiile de nu mai stii daca sa rizi, sa plingi si sa compatimesti, daca sa dai pagina mai departe ignorindu-ti slabiciunea sau sa ramii in cuiburile fiecarui vers unde umorul este amar, melancolia sanatoasa, iar delicatetea cinica… Un personaj despre care am scris toate rindurile de mai sus si de care nu stiu cum sa ma despart altfel decit lasindu-l aici, singur cu gindurile sale cele mai intime. |
|
| Catalin STURZA, 17 iunie 2005, Ziua |
| Doua sint caracteristicile poeziei lui T.O. Bobe: jocularitatea si banalul. Lumea este descompusa si refacuta dupa capriciile unui copil, cuvintele aruncate unele spre celelalte fac carambol, se aliniaza in rime aleatorii, personajele sint automate urmuziene, construite din sonoritati hazlii si din resturi de obiecte. Foarte putini poeti ai avangardelor sau ai neoavangardelor au reusit sa inteleaga si sa recicleze, in literatura romana, mecanismele interne de functionare ale modelului urmuzian. T.O. Bobe e primul care construieste urmasi pe masura celebrilor Ismail si Turnavitu sau al lui Algazy si Grummer. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
T.O. Bobe
Cum mi-am petrecut vacanta de vara
|
|
|
|
Ultimele aparitii
