|
|
 |
| Mihai GOTIU, noiembrie 2004, Clujeanul |
 Citind Cersetorul de cafea ramii cu un singur regret - ca autorul nu s-a tinut de cuvint si nu a scris o mie si una de scrisori. Astfel incit ai parte de un gust amarui la final, rezultat din frustrarea epuizarii lecturii. Pentru ca alaturi de paginile lui Emil Brumaru merita sa stai o mie si una de nopti... |
|
| Codrin Liviu CUTITARU, aprilie 2006, in aLtitudini |
| Cersetorul de cafea este un excurs autoscopic in convulsiile existentiale, psihice si culturale ale scriitorului adevarat (convulsii nu neaparat generate de ceausism, intrucit, la artistul genuin, de tipul lui Brumaru, ele ramin eterne). Avem aici o admirabila introspectie saint-beuviana, de unde rasar, pe rind, ratiunile scrisului, cititului si traitului in general. |
|
| Doris MIRONESCU, aprilie 2005, Timpul |
| Se vede atunci ca Emil Brumaru este un fantast al cartilor, ca si al vietii cotidiene. Epistolele sale au capacitatea (gogoliana, si devine acum limpede de ce destinatarul scrisorilor este Lucian Raicu si nu altcineva) de a devia de la coerenta simpla a cotidianului inspre suav sau grotesc, inspre pateticul inalt sau, dimpotriva, caraghios. Prin aceasta, ele sint literatura, si nu doar una de granita. |
|
| Dorica BOLTASU, 9 februarie 2005, Cultura |
| Exista, in textele lui Emil Brumaru, probabil unul dintre cele mai frumoase imnuri – chiar daca pacatoase, nerusinate, de cele mai multe ori, revoltatoare din perspectiva feminista – adresate femeii. |
|
| George ONOFREI, 5 octombrie 2004, Jurnalul de Est |
| Seria de manifestari «Veniti cu noi la Carturesti!», dedicata literaturii romane contemporane si organizata de Editura Polirom, a debutat luni dupa-amiaza cu lansarea a doua volume de Emil Brumaru si Liviu Antonesei, care au fost prezentate de Mircea Dinescu. Liantul «dialogului» dintre cei doi poeti l-au constituit scrisorile lui Emil Brumaru catre Lucian Raicu, care traieste astazi la Paris si caruia poetul iesean i-a trimis un numar mare de scrisori, fara, insa, ca Raicu sa-i fi raspuns vreodata. Mircea Dinescu a precizat ca a salvat arhiva din casa lui Raicu imediat dupa ce acesta parasise Romania, in 1985. «Cind am aflat ca Lucian Raicu a ramas in strainatate, m-am dus la casa in care a trait si am furat, cu un carucior de butelie, o buna parte dintre manuscrise, printre care si scrisorile lui Brumaru si am reusit sa fac contrabanda cu ele - i le-am dus la Paris lui Raicu, iar, mai tirziu, in 1996, aceste scrisori s-au intors la autor», a spus Mircea Dinescu. Emil Brumaru a marturisit ca visul sau a fost sa scrie 1001 de scrisori, iar volumul aparut cuprinde o parte dintre cele circa 200 de scrisori adresate lui Raicu, fiind cea mai buna carte a sa. «Mai am o carte de facut, caci mi s-au intors si scrisorile confiscate de Securitate», a spus Emil Brumaru, specificind ca, acum, poezia sa il plictiseste. In replica, Dinescu a spus ca ii citeste poezia lui Brumaru mereu. |
|
| Bogdan-Alexandru STANESCU, 30 octombrie 2004, Ziua literara |
| Daca epistolele ar fi, totusi, mai ingaduitoare cu cel ce le trimite, poate ca am privi cu alti ochi expeditorul, dar accesele sale de auto-critica sint mult mai dese, iar totalul este invaluit in atmosfera aceea prafuita a unei visate pravalii de lenjerie intima muiereasca, unde sa se aprovizioneze Madame Bovary, neprihanita Natalia, hulpava si concomitent austera Daria Mihailovna, precum si toata adunarea (jurizata in prealabil) sexului frumos... Pina atunci insa, ne ramine aceasta carte superba, neaparat de lecturat in conditii cit mai senzuale, si cu ibricul de cafea alaturea... |
|
| Dan C. MIHAILESCU, 29 octombrie 2004, Ziarul de Duminica |
| Sa fie chestie de virsta? De context social si politic? Numai de gust si disponibilitate? Sau cite ceva din toate? De ce, adica, poezia lui Emil Brumaru nu-mi spunea nimic in anii ’70-’80, iar azi ma inec voluptos colindindu-i cele doua volume cu «opera poetica» tiparite la Cartier si extragind erotica lecturii din Cersetorul de cafea? |
|
| Daniel CRISTEA-ENACHE, 29 februarie 2008, in Romania literara |
| O tristete uneori luminoasa, alteori lichida curge din volumasul epistolar Cersetorul de cafea, compus de Emil Brumaru din propriile scrisori trimise, in vara lui 1980, lui Lucian Raicu. In acest sfert de veac, destinatarul a murit, experitorul a imbatrinit si noi insine nu mai sintem copiii care-am fost. Dincolo insa de aceasta retrospectie, cu tonalitatile specifice, este ceva in poemele lui Emil Brumaru care impregneaza si scrisorile de aici: un lirism elegiac, o contrapondere la jubilatia infantila si la frenezia sexualizanta adolescentina. |
|
| Bogdan-Alexandru STANESCU, 25 ianuarie 2005, 22 |
| Erotismul lui Emil Brumaru ia nastere, ca expresie, la contactul inefabil dintre pretext si masa invizibila a aisbergului: literatura, «cea care a ramas dupa ce ai uitat totul». |
|
| Stelian TURLEA, 22 octombrie 2004, Ziarul de Duminica |
| Hedonist, iubitor de Turgheniev si Dostoievski (la lectura carora revine insistent) tot atit de mult pe cit iubitor de femeie, Emil Brumaru isi marturiseste visul din adolescenta, crescut in taina, de a fi scriitor. |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Emil Brumaru, Veronica D. Niculescu
Basmul Printesei Repede-Repede (o poveste pentru adulti)
|
|
|
|
Ultimele aparitii
