
|
|
 |
| Ileana MALANCIOIU, 2 noiembrie 2005, Romania literara |
In lumea acestui poet care nu tine seama de mode si de timp arta inseamna iubire, ca si religia, iar erosul devine atotcuprinzator. Asa se face ca de la el am inteles de ce iubeste femeile. |
|
| Daniel CRISTEA-ENACHE, 18 decembrie 2004, Adevarul |
O carte cu totul neobisnuita, cum este Cersetorul de cafea a lui Emil Brumaru, ne da o idee asupra statutului pe care l-a avut literatura inainte de Revolutia din decembrie 1989. Vorbind de literatura autentica, ea a reprezentat o oaza de libertate si pluralitate, un teritoriu al multiplicitatilor exploratorii, o forma de rezistenta la aberatiile contondente sau insidioase ale regimului... Scrisorile merg intr-un singur sens: de la poetul fantast, infantil si ludic sexualizant la criticul profund si subtil, capabil de a sesiza toate nuantele unor pagini de mare combustie imaginativa, dar raminind, in ce-l priveste, impenetrabil, necomunicativ. Brumaru gaseste tot felul de pretexte epistolare, face cu ochiul, se da peste cap, ii vorbeste criticului de necazurile proprii si de cele ale personajelor lui Dostoievski, se confeseaza, se lamenteaza, pune intrebari si cere sfaturi. |
|
| Andrei SIMUT, 10
ma, Observator cultural |
Cersetorul de cafea pare un microroman epistolar, o antologie
de revelatii minimaliste, livresti, de instantanee savuroase din
viata citadina a Iasului, descrise cu precizie si minutiozitate
de o privire estetizanta, indelung exersata in lectura clasicilor
rusi. Sint false epistole, pentru ca suvoiul de impresii se fluidizeaza,
de fapt, intr-un jurnal putin obisnuit, avind deja un cititor-persoana
reala (Lucian Raicu), aflat la citeva bulevarde distanta de autorul
ce ii furnizeaza textele. Relatia expeditor-destinatar se transforma
intr-o simbioza ideala a receptarii: interlocutorul e in acelasi
timp Cititorul Model dorit de orice scriitor. |
|
 | | 1 | 2 | |  |
|
|
 |
|

|
|
|
|
|
|
|
|
|
Emil Brumaru
Opere I. Julien Ospitalierul
|
|
|
|