|
|
 |
| Doru IFTIMIE, nr. 69, iunie 2010, in ONE |
 Cartea Ioanei Nicolaie este o poezie a maternitatii si, in acelasi timp, un jurnal al venirii pe lume a lui Gabriel, fiul autoarei si al scriitorului Mircea Cartarescu. O cronica drapata in metafore a feluritelor trairi din cele noua luni de sarcina, de la curiozitate si tandrete pina la spaima si durere. O minunata carte de dragoste. |
|
| Iulia IARCA, nr 20/2010, in Romania literara |
| Fascinatia pentru cuvintele care zornaie, in alaturari puternice fonetic este evidenta pe parcursul intregii carti. Insa ea creste pe masura ce momentul nasterii se apropie cu fiecare pagina mai mult. Este binevenita revalorificarea volumului Cerul din burta, o carte cu un chip atit de distinct in peisajul literaturii de azi. |
|
| Ioana Nicolaie, martie 2010, in interviu cu Iuliana Alexa, in Psychologies |
| Cerul din burta nu e doar un amplu poem, ci si un roman. Povestea din adincime este a fiintei care creste si vine spre noi in si din mister, iar istoriile de suprafata sint cele ale unui sir de femei – centrul fiind mama care a nascut doisprezece copii, al patrulea fiind eu – cunoscute sau nu, apropiate sau despre care am citit in presa. Palierul pur medical, cu transformarile biologice, e ca o vopsea tare peste care, in tablou, vin tusele mirarii metafizice, ale incarcaturii poetice sau religioase. Imi amintesc de mine insarcinata ca de un corp care dobindise simturi noi, traia lumea diferit, vedea amanunte care brusc deveneau esentiale; de pilda, stiam imediat cind in preajma mea e o alta femeie insarcinata. Aveam ochi pentru ea, chiar daca era iarna si-si invelea corpul in paltoane. A trebuit, deci, sa povestesc toate astea. Nu de mult am fost invitata la un festival de literatura in Suedia, in cadrul caruia am avut mai multe lecturi din aceasta carte. La finele uneia, un medic obstetrician mi-a spus ce experienta stranie a avut ascultindu-ma, fiindca era obisnuit sa abordeze lucrurile mai degraba tehnic si rational, in nici un caz sa auda vocile celor pe care le asista la nastere. A incheiat cam asa: “Aceasta carte ar trebui sa fie in toate salile de asteptare unde ajung gravide si doctori ca mine.” |
|
| Ioana NICOLAIE , mai 2010, pe www.psychologies.ro |
| Am scris Cerul din burta asa cum intr-o dimineata deschizi sifonierul si imbraci rochia cea mai frumoasa. Nu te intrebi daca afara e vremea potrivita, nu-ti pasa daca vei fi discordanta la birou sau in tramvai. Cu flori mari, de vara, vaporoasa sau nu, dreapta sau gen sarafan, e mica ta nebunie care, macar pentru o zi, da pe dinafara. Am scris Cerul... de doua ori pentru o singura carte. Intii din fragmente – plate, fara trucaje literare - ale zilelor in care eram insarcinata. Apoi turnind toate acestea in rescriere fara gen - parte proza, parte poezie - , mizind mai ales pe autenticitate.
In Cerul din burta sint eu, cartografiind uimita noua mea viata, mama – cu cei unsprezece frati ai mei linga ea -, alte mame, cunoscute sau despre care citisem in ziare, un baietel nenascut si, foarte aproape, Mir, Mircea Cartarescu, viitorul tatic.
Cartea aceasta nu-i despre gratia maternitatii, ci despre spitale, prejudecati, uneori suferinta concreta. E despre noi, despre noul secol adaugat pe raboj. Despre miraculos, umanitate, iubire. E cartea despre cum doar prin femei continua lumea. |
|
| Emanuela Ilie, mai 2010, Convorbiri literare |
| Mai mult, insa, decit sa descrie personaje si sa nareze fapte, oricit de imprevizibile, de tensionate, de unice ar fi ele, cartea atesta iluminari si instaureaza viziuni fulgurante ale splendorii. La Ioana Nicolae, prenasterea tine de un miracol care i se reveleaza treptat, dar in scurtcircuitari epifanice. De aici, bunaoara, impulsul de a prelungi starea de potentialitate a fiintei inca imaculate, a minunii care creste rotund in interior, si care se imparte, deocamdata, intre doua lumi. [...] Dar ceea ce conteaza exclusiv din perspectiva esteticului, este faptul ca prin Cerul din burta se materializeaza (unica, pina acum) sansa a graviditatii de a deveni, dintr-un subiect marginal, insusi centrul literaritatii. |
|
| Bogdan ROMANIUC, mai 2010, in Suplimentul de cultura |
| Pentru mine, surprinzatoare in aceasta carte sint siguranta si usurinta cu care scriitoarea isi spune povestea, dar si increderea pe care i-o da subiectul abordat. Povestea ei este una traita si nu inventata, iar cine nu trece sau e pe cale sa treaca printr-o experienta similara nu poate intelege cu adevarat textul.
E atita poezie in Cerul din burta incit te intrebi la un moment dat cit lirism poate suporta un roman. |
|
| Ioana NICOLAIE, mai 2010, in Harper’s Bazaar |
| Cerul din burta s-a facut mai tirziu prin rescriere. Am desprins foile initiale si le-am lipit pe rind intr-un tablou. In fiecare fragment e o tusa noua, un personaj nevazut sau o poveste. Dar si un fel de oglinda. In care sa se reflecte cititoare si cititori deoptriva. |
|
| Ioana NICOLAIE, iunie 2010, in UNICA |
| E o carte despre bucurie, dar pentru ca bucuria sa fie intreaga, e nevoie de griji, nelinisti sau stres. Sa fii insarcinata e straniu, pentru ca-ti dai seama ca nu sintem doar gindire, ci mai ales corp. |
|
| Ioana Nicolaie in dialog cu Catalina IOANCEA , iulie 2010, in Avantaje |
| Pariul meu cu proza: pentru ca este un volum pe granita, cu doua fete, una intoarsa catre roman, si cealalta spre poezie. Un fel de oglinda: pentru ca am vrut sa fiu autentica. Sfarimarea unui tabu: inainte nu s-a scris, la noi, despre sarcina. |
|
| Ion BOGDAN LEFTER, ianuarie 2011, in Apostrof |
| A aparut de curind editia a II-a a Cerului din burta, prima carte de proza a Ioanei Nicolaie, publicata initial in 2005. Trebuie insa adaugat imediat ca era vorba despre o „proza“ foarte speciala, „poetizanta“, ceea ce confirma traseul de pina atunci al autoarei, cunoscuta ca poeta cu trei volume la activ, una dintre vedetele serilor celor mai recent afirmate la noi. |
|
 | | 1 | 2 | 3 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ioana Nicolaie
O pasare pe sirma
|
|
|
|
Ultimele aparitii
