|
|
 |
| Dan Silviu BOERESCU, aprilie 2006, Playboy |
 Criticat de presa britanica pentru excesele din romanele sale, scriitorul nu se dezminte nici in aceasta parabola despre inegala confruntare a intelectualului cu violenta si cu istoria. |
|
| Lavinia ROGOJINA, 9 decembrie 2010, in Echinox |
| Aici, Jeremy, naratorul, ajunge dupa prezentarea banala a unor evenimente autobiografice sa caute o modalitate prin intermediul careia sa inteleaga alegerile altor indivizi (ale socrilor sai) si cauza despartirii lor, pentru a afla in final ca versiunile celor doi sint atit de diferite incit un consens este imposibil – adevarul fictiv sau fictional devine varianta oficiala a realitatii (fiecaruia) (...) Discutia mai ampla despe realitate/fictiune se propaga si asupra istoriei recente a Europei din secolul al XX-lea, ciinii negri ajung sa reprezinte frica si depresiile lui June, personajul atacat de doi ciini negri, fara sa fie ranita de acestia – care trece doar prin teama unui atac virtual -, iar la nivel mai general ajung sa reprezinte urmele unui trecut care bintuie Europa, care nu reuseste sa mai raneasca fizic dar care mai provoaca teama: „ ne vor hartui intr-o alta zi, undeva in Europa”. |
|
| Nicolae MANOLESCU, 29 iulie 2011, in Romania literara, nr. 30 |
Ian McEwan este un romancier interesat de predecesorii sai, englezi sau nu. Ciinii negri abunda in referintele si citatele cele mai variate. Nimic nu e relatat in roman dintr-un unic punct de vedere. Sensul evenimentelor si al trairilor personajelor se constituie din perspective diferite, complementare sau opuse. Nici o perspectiva supraordonata, de felul omniscientei din romanul clasic si realist, nu „leaga” si, mai ales, nu „explica” faptele si reactiile subiective fata de acestea. Cititorul nu mai e condus spre un raspuns unic si cert la problemele de viata sau de comportament ale protagonistilor. Din contra, e lasat prada intrebarilor si indoielilor lui.
Ian McEwan profita din plin de sansa de a scrie povestea sotilor Bernard si June din unghiul de vedere al fiecaruia, ca si din acela al naratorului, inevitabil, diferit, fara sa aiba, ca autor, pretentia unei mai bune cunoasteri a lucrurilor. |
|
| Claudiu CONSTANTINESCU, 24 martie 2006, Dilema Veche |
| Lui Ian McEwan ii plac labirinturile si abisurile, situatiile indecidabile, intortocheala infinit negociabila a limitelor: doua variante de adevar, traite cu istorii personale in conflict si amorsate dupa tipicul unui thriller veritabil, in care, amanuntele lucreaza ca niste fermenti, faptul secundar dospeste, episodicul germineaza vulcanic. |
|
| Stelian TURLEA, 23 iunie 2006, Ziarul de duminica |
| Este, poate, cel mai politic dintre romanele lui McEwan. Autorul este considerat drept unul dintre cei mai mari scriitori britanici contemporani. Cartea este construita pe mai multe paliere, tratind in principal angoasele, dilemele, ezitarile intelectualului contemporan confruntat cu spectrele trecutului plin de oroare al lumii in care traieste. Romanul este o superba meditatie asupra modurilor diferite in care oamenii reactioneaza in contact cu tenebrele istoriei. |
|
| Ana-Maria ONISEI, 18 februarie 2006, Suplimentul de cultura |
| Temele lui McEwan s-au dovedit tocmai baza pentru acel gen de introspectie care rastoarna tabu-uri, provoaca adeseori comentarii spumoase in legatura cu (non)valorile societatii contemporane sau tintuiesc, prin tonul grav al povestirii, figurile imorale, tumulturile interioare, angoasele generale. Nu intimplator a fost considerat inovator al prozei britanice. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ian McEwan
Prima dragoste, ultimele ritualuri. In asternuturi
|
|
|
|
Ultimele aparitii
