|
|
 |
| Adriana STAN, noiembrie 2009, in Dilemateca |
 Un nuvelist cu simt gogolian al umorului si cruzimii se intrevede aici, tocmai in masura in care isi imblinzeste rafalele stilistice in chingi de dramatism epic, dezvoltind scenarii ale esecului si insingurarii. Per ansamblu totusi, povestirile lui A. Mitchievici suna a exercitii de partitura, mai degraba decit a hituri effective in planuri proze scurte, astfel ca exotismul ramine, deocamdata, si cea mai buna carte de vizita ce le-ar putea recomanda. |
|
| Marius CHIVU, 5-11 august 2010, in Dilema Veche, nr. 338 |
| In mod ironic, majoritatea povestirilor din Cinema nu sint ecranizabile, dar calitatea lor vinde tocmai din acea stilistica care pune cuvintele mai presus de imagine. Un mic paradox pentru prozatorul critic de film. |
|
| Ioan STANOMIR, 24-30 noiembrie 2009, in revista 22 |
| Intre evadare, distantare ironica si eleganta decadenta, proza lui Angelo Mitchievici isi delimiteaza un teritoriu unic: povestirile din Cinema sunt revelatia acestei sensibilitati si viziuni. |
|
| Bianca BURTA-CERNAT, 20 octombrie, in Bucurestiul cultural |
| Bizarerie, bovarism, capriciu. Sint cuvintele care imi vin in minte dupa lectura celor zece povestiri din volumul Cinema al lui Angelo Mitchievici. Altora s-ar putea sa le vina in minte alte vocabule: rafinament, autenticitate, scriitura de exceptie. Bizareria (nu neaparat conotata negativ), este a formulei, bovarismul – al personajelor; capriciul – chiar al autorului. Cartea ar fi trebuit sa apara mai demult, in urma cu zece (daca nu cincisprezece) ani, dar autorul a amanat excesiv publicarea prozelor sale de junete, probabil in ideea de a le adduce cit mai aproape de o relativa perfectiune stilistica. Judecata, fara indoiala, responsabila, pentru care Angelo Mitchievici trebuie apreciat. |
|
| Cosmin CIOTLOS, 2 octombrie 2009, in Romania literara |
| Masurate bine, povestirile de aici treneaza adesea pe zeci de pagini. Unele par sa fi rezultat din imputinarea unor romane si-asa condensate. Altele se grupeaza singure in unitati care fac cuprinsul de prisos. N-ar fi exclus ca, o data Cinema-ul dat in folosinta, sa urmeza, in scurt timp, lungmetrajul lui Angelo Mitchievici. Nu stiu cum sta cu scenariul. Dar pelicula are! |
|
| Adina DINITOIU, 17 septembrie 2009, in Observator cultural |
| In peisajul literar al momentului, Angelo Mitchievici face figura aparte, scriind o proza saturata de livresc si de estetism – o contrapondere intr-un fel necesara la „urgenta“ scriiturii cotidianiste predominante. Debutat in volumul colectiv Ferestre 98 (alaturi de colegii de la Cenaclul Litere, condus de Mircea Cartarescu) cu o splendida proza simbolica, cu povesti suprapuse – Gradini suspendate (reluata in volumul de fata, cu mici modificari) –, autor al unui studiu consacrat lui Mateiu Caragiale si literaturii decadente si co-autor al volumelor de Explorari in comunismul romanesc (alaturi de Paul Cernat, Ion Manolescu si Ioan Stanomir), Angelo Mitchievici isi urmeaza in proza temperamentul: scriitorul e tot ce poate fi mai opus urgentei momentului, un estet si un fantast, un metteur en scène si un „fanatic” al detaliului. |
|
| Bogdan ROMANIUC, 12-18 septembrie 200, in Suplimentul de cultura |
| Scriitorii de cinematografie, cum au fost numiti multi dintre romancierii latinoamericani ai boom-ului din anii ‘70, fascinati de lumea filmului, si-au dat la un moment dat seama ca cinematografia are anumite limite si ca literatura este un mediu mult mai bun pentru a se elibera de propriile fantasme. Literatura dispune de mijloace prin care reuseste sa spuna pe larg, si cu mai multa intensitate, lucruri pe care cinematografia nu le poate exprima decit vizual. Acest lucru il descoperim si in volumul de povestiri al lui Angelo Mitchievici. Cele zece texte, zece „scriituri cinematografice”, pun in evidenta tocmai aceste avantaje ale literaturii in raport cu cinematografia si ale celei dintii de a utiliza un sistem de comunicare fictional mult mai creativ. Numai daca ne gindim la modalitatile perceptive si senzitive, cum ar fi cea auditiva sau olfactiva, care ia uneori locul descrierii vizuale. |
|
| Marius CHIVU, 10 august 2010, in Adevarul literar si artistic |
| Cele zece proze sunt scrise cu o anume senzualitate, in cheie nostalgica, cu accente de paseism si/sau idealism, fiind texte de atmosfera sentimentala. Preocupat in ultimii ani de antropologie culturala, istorie literara si critica de film, Angelo Mitchievici s-a lasat asteptat cu volumul de proza, gen cu care a debutat in antologiile Ferestre 98 si 40238 Tescani. |
|
 | | 1 | |  |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Paul Cernat, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir
Explorari in comunismul romanesc (volumul al III-lea)
|
|
|
|
Ultimele aparitii
-3142.jpg "Paul Cernat, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir")
